LEPĂDAREA DE SINE de Virgil ANDRONESCU










Virgil ANDRONESCU 

LEPĂDAREA DE SINE

îți jur că nu mă voi îndrăgosti de tine,
că nu te voi iubi niciodată...
pe dragoste îți jur, pe roșul din mine.
tu ești trupul care mi-a adus neliniștea!

până dincolo de veșnicie îți jur
că nu te voi iubi niciodată,
pentru a mă crede îți dovedesc
prin lepădarea de sine.

încă din anii copilăriei, de-atunci
- de când mergeam în cimitir...,
lângă casă, pentru a mângâia cu privirea,
ore în șir, o fostă femeie frumoasă;

femeie țintuită pe o cruce de lemn putrezit
încă de pe atunci, îți amintești
destul de bine și acum fotografia
aceea alb-negru-oval și lacrimile...

lacrimile ce-o împrospătau în fiecare dimineață.
atunci s-a zidit în mine femeia...
astăzi nu mai este nici cruce, nici fotografie
- nici vreo altă femeie rătăcită prin mine!

mi-a rămas doar jurământul și-ți jur...
că nu te voi iubi niciodată, nici măcar
pe poetul din tine, ci numai acea amintire
zgâriată adânc în sufletul ce-o poartă...!


din placheta Cuie si Semne aflată în lucru.

Share:

Un comentariu:

  1. Ce să mai spun de vreme ce am beneficiat azi noapte, târziu,și de recitarea acestei minunate trăiri chiar de către autor, evident prin telefon ! Peste două săptămâni sper să-l văd și să-i dau ”palmele” cuvenite ! ( Ca la Cannes, desigur ! )

    RăspundețiȘtergere

Postari populare

Promo

Promo