Muști din mine și râze senzual
Pe fiecare loc de pământ
Din chimirul bunicii
Dar lasă că dumneaei
Are să moară odată ș-odată
Și eu
Am să mă ridic în picioare
În vreme ce tu, negrăit
Ai să ai parte de șase
Aidoma ție.
Bărăganul e singuratec. Pe spatele lui, nici un copac! Şi de la un puţ la altul, ai tot timpul să mori de sete. Nici împotriva foamei nu prea e treaba lui să te apere. Dar, dacă cumva eşti înarmat contra acestor două nevoi ale gurii şi dacă
vrei să te afli singur cu Dumnezeul tău, atunci du-te pe Bărăgan: e ţinutul pe care Creatorul l-a hărăzit Munteniei, pentru ca românul să poată visa în voie.
Litera 13 este o revistă literară deschisă oricăror colaboratori. Așteptăm opiniile și creațiile dumneavoastră pe adresa noastră de email. Cele mai bune vor fi publicate!
Carti
Puteți trimite cărțile dumneavoastră pentru semnal sau cronici pe adresa redacției.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu