Dumitru ANGHEL
„SUB LICENŢĂ SOLARĂ” de Valentina BALABAN
Lirica scriitoarei Valentina Balaban se află într-un permanent proces perturbator de căutare a unei linii melodice de revigorare a mijloacelor de exprimare poetică şi nu dă semne că n-ar mai încerca mereu altceva. A început „cuminte”, după debutul editorial cu placheta de poezii „Copilul ca o floare”, Editura Enos, Brăila, 2007, şi s-a poziționat temeinic şi convingător cu următoarele şase-şapte cărţi pe o structură tematică de-o intimitate învăluitoare, cu o dinamică remarcabilă în plan ideatic şi pregnant prozodic, strunită de un ludic programat, din care nevoia de frumos şi adevăr se justifică pe deplin.
Cum spuneam mai sus, în căutare de altceva, cu volumul de versuri „Taină săgetând rubin”, Editura PIM, Iaşi, 2017, doamna Valentina Balaban a renunţat treptat la lirica cuminte şi uşor demodată a catrenelor sale cu rimă împerecheată (1-2; 3-4), cu muzicalitatea doinelor populare, pe diapazonul unor agasante capricii, pe care l-a modificat cu o frenezie a vitalului şi cu o detaşare emoţională, direcţionate spre alt registru liric, cu o poezie nouă, viguroasă, într-o alternativă de contrast, dar sigur potenţială şi cu tenta unei originalităţi, care a convins şi a detaşat-o de capcanele manierismului.
A renunţat la toate mijloacele de seducţie lirică, deşi poezia sa rămâne sinceră şi spontană, cu un surplus de vitalitate, prin care oferă alternativa unui alt algoritm de creaţie literară. Tranşant şi programatic a abandonat clişeele, nu dintr-un banal răsfăţ stilistic, ci pentru a se alinia la moderna prozodie şi la afluxul ideatic, chiar când pare uşor virusat de un anume exces compoziţional în plan literar.
Cu noua carte de versuri „Sub licenţă solară”, Editura PIM, Iaşi, 2019, 124 de pagini, poeta Valentina Balaban a trecut la o altă fază, pozitivă şi spectaculoasă, de literatură lirică, alegând o cale de drenaj, cu care „plusează” prin talentul său tumultuos, rezultat dintr-o personalitate în clocot, cu reverberaţii poeticeşti moderne, pe o singură notă, agresiv discordantă, pentru că ştie ce vrea, este convinsă că noua sa poezie o reprezintă.
Un volum de versuri cantonat definitoriu într-un segment liric de literatură modernă, structurat în limitele unei largi respiraţii tematice, cu două capitole: „Visuri dalbe” şi „Pe arcușul prozodiei”.
Uvertura lirică este un poem-etalon, „Sub licenţă solară”, care a dat şi titlul volumului, ca o „parolă” de program poetic: „Din jobenul Oceanului Universal / răsar chipuri magice... / trase în firi, înşirate-n destin / ... / pe portativul sferelor / sub licenţă solară... / într-un ludic vals al / inimilor umbrite de / Timp” (Op. cit., p. 15), convingător şi declarativ, cu accent pe virtuţile tematice ale întregului volum, cu un alt limbaj artistic şi o romantică împotrivire la clişeele începutului.
Apoi, o poezie de dragoste de neam, strămoşi şi de cei dragi: „Sub sfeşnicul creştin / dat pe nădejdea trezirii / la identitate şi iubirea / de vatră, strămoşi, frate..” („Nădejdea trezirii...”, p. 19); ori o alta de un lirism orgolios provocată de: „Furtunile sentimentelor / ... / îngânate pe / orgoliul minunilor / tăinuite sub pleoapa răsăritului / ce trimite săgeţile lui Cupidon” („Orologiul minunilor”, p. 27).
Există în poezia doamnei Valentina Balaban o încrâncenată nelinişte sufletească, cu infinite cauzalităţi, pe care nu le poate stăpâni: „Avalanşa ideilor obsesiv tăinuite / într-un interviu interior turbulent, / îmblânzit fantomatic, de voci din neant / devenite liant subliminal / .. / dintr-un ritual universal prezent / în euforia enigmelor laice” („Avalanşa ideilor”, p. 38), dar există în gena personalităţii sale, nu neapărat lirice şi sentimentale, o imunitate provocatoare de echilibru sufletesc: „din axa cerului, aprind rugul crucii / cu imnul iubirii prin inima ţărânii / echipată cu suflare şi plumb” („Şi renasc...”, p. 40); deoarece: „Creionăm vise peste orizonturi.. / promise reformând viitorul / dintr-un noian de cărări...” („Creionăm vise...”, p. 45), cu inocenţa unei noi naşteri şi al unui drum spre sine.
Revine în forţă, uşor nostalgică, în capitolul al doilea, „Pe arcușul prozodiei”, în nota melodică a articulaţiilor sale prozodice, cu versuri în metru popular de Doină sau Baladă, în care pare a înota pe culoarele de performanţă ale poeziei de acces la un public larg: „Mi-e ţara-n nevoi / Război... noi cu noi / Vânduţi în destine / Cu preţ de ruşine” („Prin ţara de Dac”... p. 49).
Deşi în primele volume de versuri a convins, cu abilităţi de prozodie de... scenă, de public şi de recitaluri festive, Valentina Balaban poate aborda orice formulă de atac liric, aşa că în ultimele cărţi publicate, cu accent pe altă melodică poetică, cu versuri grave, convingătoare, uneori impulsive, agresive, direcţionate spre modele de ultimă generaţie, fără să neglijeze formule clasice, consacrate: „De pleci, să te-nsoţească dorul de ţărână / Ca un magnet, străbunii să te cheme-n şoaptă / Din lacrimi întristate... să te întorci la matcă / Rămâi român de plai iubit, cu inima la mumă” („Inscripţie pe ţară” – Argheziană, p. 52), şi, ca să fie sigură de succes atacă frontal: „Sunt dintre frontiere / Zidită în cerul trecut / Mă caut prin tăcere... / Şi-n astrul prins în lut” („Dintre frontiere”, p. 54).
Singură printre poeţi, scriitoarea Valentina Balaban îşi asumă orgolios drumul său spre marea poezie şi parcă n-ar avea dreptul nimeni să-i stea în cale, în limitele unei rigori proprii, decente: „Rămân în ACUM pe combustia dată / Creez un AICI şi-mi scutur cenuşa, / Îndârjirea credinţei din slova cifrată / Mirajul mă poartă şi-ţi caut uşa...” („Idei germinate”, p. 57). Îşi arogă autoritar dreptul la o Agora a Poeziei, spusă şi scrisă... vocalize uneori autoritare, dar îşi argumentează elegant dreptul de a scrie versuri: „Mă las luminii-n dăruire / Joc întruparea din iubire / Ridic catarg şi cer scrutez, / Rostogolită-n lut şi crez” („Joc întruparea”, p. 61).
În fine, un poem lung de 30 de catrene, în rimă încrucişată, 120 de versuri cu subiect al propoziţiei în nominativ, „Cel numit..”, cu o sumă de calităţi artistice, poeticeşti mai ales, din care citez, absolut aleatoriu, doar o strofă: „Cel numit din praf de stele / Boltă pe podea de lut / Din pleiade paralele / Cel numit din neștiut...” (Op. cit., p. 76).
„Sub licenţă solară”, un nou volum de poezie-program, cu intenţia declarată a poetei Valentina Balaban de a definitiva linia melodică a creaţiei sale literare, ca o Odă a bucuriei beethoveniene îndreptăţite.
Postări
0 Comentarii