Beatrice Mariana Orbeșteanu
Poem
Ce urît e un om care strigă!
Gonește toți îngerii
Din cerul lui
Și-atunci rămîne singur
Pe ape
Fără nicio barcă alături.
S-ar putea oricînd prăvăli
În propria lui înstrăinare
În alte bărci care plutesc solitare
Pe-o la fel de singuratică mare.
Și nu s-ar găsi nimeni să-i potolească setea,
Să-i ude
Floarea care crește în piept,
Pentru că toți avem, nu?
O floare și un suflet
Pe mare.
Postări
0 Comentarii