Hugo MĂRĂCINEANU
Dacă n-ar fi existat arta cineva ar fi trebuit să-l inventeze pe artist că numai așa s-a generat mișcarea spre absolut a omului.
Taina e singurul adevăr ce îl ghidează pe artist, din ea el ne relevă tainele noastre și pentru aceasta nu există nici-o răsplată decât satisfacția; pentru cel ce face efort fizic răsplata pentru sudoarea sa poate fi materială dar pentru cel ce muncește cu sufletul, cel ce se roade până la pieire n-avem nici-o răsplată că nimeni nu poate răsplăti consumul de viață. Și ce-i mai trist e că lumea răsplătește artizanii, truditorii, dar cei ce ard ori se tem, ori ceea ce înțeleg e prea puțin ca măcar să le accepte existența încă îi punem la zid pe oratori.
Aviz iubitorilor de arginți și puteri, biserica nu te spală de păcate, ea doar te ajută să ți le recunoști, că Mântuitorul a murit pentru iubire. Noi și azi murim pentru bani și-i avertizez pe cei ce se pitesc după cuvinte că filosofia este cuvânt de învățătură dar fă-o și învățătură de minte că numai de curgi pe cărările vieții rămâi rătăcit în afară a crea ce ți s-a dat și nu speră că moartea este începutul a altceva așa cum nașterea este începutul a ceva să-i zicem viață că și în viață până ai suit în consecință ai horbocăit în haos și neputințe.
Sosim de nicăieri și plecăm niciunde în această pauză de eternitate și ni se scurge viața pe care Dumnezeu ne-a dat-o iar Lucifer ne-a pus la muncă, uite de ce înțeleptul ar fi exclamat ”să ne ferească Dumnezeu de mânia poporului că de prostia lui sântem sătui” și oricât de fardată ți-e realitatea și oglinda te minte așa față-n față că dacă ții să afli adevărul compară-te cu ce ar trebui să ai în suflet.
Nu uitați, nu există copie fidelă dar imitatorii sunt o droaie deci poartă-ți și umbra cu cinstea care ți s-ar cuveni că nu ea e partea ta întunecată, ea doar te urmează și, dacă știi, vrei și poți, ea îți pune în valoare partea luminoasă iar de nu mai faci nici umbră pământului înseamnă că ai dispărut nu că ești un învingător deci umbra ta conturează cât tine.
Ce bine ar fi dacă ai conștientiza că nu doar munca l-a făcut pe om ci mai ales truda sa interioară și că e bine să n-ai nimic că ori ești sănătos tun ori sărac lipit dar, în mod cert, n-ai nici-o grijă dar să nu te încrezi că foamea e un sfetnic bun și că e creatoare că asta o susține doar ghiftuiții.
Nu uita nici-o clipă că cine își hrănește doar trupul riscă să devină obez, că doar cel ce își hrănește și sufletul caută drumul spre nemurire, că toți circulăm pe axa timpului din originea zero și tindem spre infinit dar nu știm dacă cu plus sau cu minus.
În lumea noastră a putea este a vrea dar să vrei și să poți fără să știi, este o mare capcană, să știi, să vrei dar să nu poți ori nu ești liber ori ești un schilod dar e și mai grav să știi, să poți dar să nu vrei că ești leneș și mare încăpățânat ori cel mai mare egoist, că a ști, a avea, a putea este triunghiul divin al luptătorului și e păcat că-i înlocuit de toți cu cercul sufocant al lui a avea. EU SĂ AM.
Gândește de trei ori și pronunță-te doar o dată dar și atunci să lași loc și pentru alții, uite de ce eu nu pot să cred în zicala brăileană că dacă îi faci cuiva un bine să-i scoți și un ochi să te țină minte, și azi zicala-i bună, ori nimeni n-o aplică pentru că n-am văzut chiori pe stradă și zic că, la cât de bine ne merge, ar trebui să te împiedici de ei la tot pasul!
editorial publicat in Litera 13, nr 19/2019
Postări
0 Comentarii