Traian T. Coșovei
Omul care nu a vazut zapada
E atât de liniste,
încât aud porumbeii lovind în ferestre
cu sângele meu.
Chiar câinii au uitat cum se latra…
Nici carbunele nu se mai ascunde
prin galerii parasite, refuzând întunericul,
ne mai sfiindu-se de albul zapezii.
E o pace a nisipului si a frigului,
e o renuntare la orice însusire.
Daca închid ochii, aud cum nimeni
nu se gândeste la mine.
Postări
0 Comentarii