Marin Sorescu
Scară la cer
Un fir de păianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scară la cer - zic,
Mi se aruncă de sus.
Deși am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc că trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicată.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâș! Pâș!
Postări
0 Comentarii