Strigătură la începutul Lumii de Bogdan Boeru








Bogdan BOERU 

Strigătură la începutul Lumii

Sus, pe umbra unui nor,

Șade Domnul zărilor,

Zărilor, Vremurilor,

Părintele îngerilor.

Și cum sta Drăguțu' așa,

Mintea el își frământa

Cum să-nalțe o zidire

Dintr-un fir de netocmire.

Și de ciudă, nefârtatu'

Crapă-n patru.


Alelei și cum ședea

Dumnezeu și se gândea,

Mări, greu că-L cerceta,

Din sprânceană încrunta

Ăl mai viu și mai frumos,

Între îngeri luminos,

Din umbră înălțător,

De Luceferi purtător.

Și de ciudă, nefârtatu'

Crapă-n patru.


Nesfiit se ridică

Și din gură cuvântă

Cu arțag, spre Dumnezeu:

De ce Tu? De ce nu eu?

De-al tău jilț n-am trebuință,

Doar bobul de neființă

Neîndurat că îl pohtesc,

Din el lume să-mi zidesc.”

Și de ciudă, nefârtatu'

Crapă-n patru.


Domnul rău s-o mâniat

Și spre dânsul o tunat

Și din ochi o scăpărat,

Vremea locului o stat:

Șezi, măi Drace, cumpătat,

De vrei să-ți mai fiu Fârtat!

Șezi, măi dragă, binișor,

De nu vrei să te… asasinez!

N-oi lăsa ca să se nască

Lucrare Dumnezeiască

Nici în ruptul capului

De subt mâna Dracului!

Toate-oi făuri pe dos,

Nimic bun sau de folos.

Laptele oi face fiere

Și din scârnă-i face miere,

Oi da gheare boului

Și-alegere omului…

Fereastră n-oi pune la casă,

Bezn'-afară să nu iasă

Și cu sacul oi căra

Înăuntru lumina.”


Și cum stau și se sfădeau,

Timpul surda-l deșirau,

Cele lucruri netocmite

Așteptau a fi clădite.

Și-așteptau, tot așteptau,

Meghiș mi se plictiseau

Și-or plecat ca să găsească

Voinic, să le făurească.

Și de ciudă, nefârtatu'

Crapă-n patru.


Nu voinic cu palma lată,

Ci voinic cu judecată,

Nu viteaz în vitejie,

Ci viteaz în omenie.

Greu, dar tot l-or dibuit,

Că stătea, vere, pitit

Între fapte neîmplinite

Și-ntre gânduri nerostite.

Și de ciudă, nefârtatu'

Crapă-n patru.


Solomon cel Înțelept,

Șăpte inimi bat în piept,

Șăpte inimi și mai multe.

Nu-i ureche să le-asculte,

Că nu bat pentru urechi,

Ci vorbesc cu vorbe vechi,

Nu cu vorbe ca de clacă.

Cin' le știe, să le tacă!

Și de ciudă, nefârtatu'

Crapă-n patru.


Frunză verde foi de peri,

Logofeți și mari boieri,

Apoi unde-ați mai aflat

Voinic fără de-un cal rotat?

Și-or plecat și i-or găsit

Bidiviul potrivit;

Jar cu tava că mânca

Și flăcări se vântura.

Și de ciudă, nefârtatu'

Crapă-n patru.


Calul sare de trei ori,

Din copite-i răsar flori,

Stâlp frumos, de piatră fină,

Lumea el să mi-o susțină.

Și mai sare de cinci ori,

Să se vadă până-n nori

Cea coloană voinicească,

Lumea ea să mi-o păzească.

Șăpte dăți joacă-n copite

Cimitirul de ispite

Și înalță-n promucior

Stâlpul înțelepților.

Însă firea șchiopăta,

Trei picioare ea avea,

Unul îi mai trebuia

Și Zidirea o găta.

Și mi-a pus în locul lui

Umbra călărețului,

Fluierul haiducului

Și cununa mirelui.

Cu rouă de dimineață

El i-o zis pe nume: „Viață!”


Apoi o descălecat

Solomon cel Învățat

Și cu grijă el o pus

Tot ce-i jos, precum e sus.

Mări, când s-o opintit,

Munții el i-o încrețit,

Dunării i-o dat cărarea

Și din ea umplut-a marea.

Și de ciudă, nefârtatu'

Crapă-n patru.


Rău tare s-or supărat

Dumnezeu și-al lui Fârtat

Văzând coșcogea pământ,

Născut făr' al lor Cuvânt.

Solomoane, hoț ce ești,

Ai vrut lumea s-o zidești?

Stai să vezi ce-o să te arzi

De în mân' o să ne cazi!”

Și de-al dracu, necuratu'

Râde acru.


Și-au plecat să-l pedepsească,

Greu și-amar să-l osândească

Pentru ce o îndrăznit.

Însă nu l-or mai găsit.

Că voinicul, de-i voinic,

E voinic câtu-i de mic,

Iar voinicul nos' de-aici

Pe dată s-a făcut arici.

Aiii! Ila, ila, ila,

Ila, ilailaaa…



Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Litera 13 pe Facebook

Promo

interlink.ro%20

Postari populare

Etichete

Arhiva

Promo

watchshop.ro%20

Stiri din Braila

Contribuie

Litera 13 este o revistă literară deschisă oricăror colaboratori. Așteptăm opiniile și creațiile dumneavoastră pe adresa noastră de email. Cele mai bune vor fi publicate!