...de nemângâiere - Virgil ANDRONESCU

 









Virgil ANDRONESCU 

...de nemângâiere

Sunt bolnav, Doamne,
De-atâta nemângâiere
Nu mai am lacrimi 
Să plâng!

De-atâta plâns
După mâinile Mamei,
După învățăturile Tatei!

Sunt bolnav, Doamne,
Şi tremur
După o mângâiere
Pe creştet,
Cât un cutremur,
De-mi vine să plâng!

La oricare adiere...
De-atâta plâns în mine,
După o mângâiere
Fie şi-n gând,
Fie şi-n vorbe!

Doamne,
Cred în cuvânt,
Nu în plâns
Că nu mai pot să plâng
De-atâta neplâns,
De atâta amar de durere.
Totu-i în van,
Totul e vânt...!

Doamne,
Pe părinţi
I-am zidit în veşnic cuvânt
Să-i mai am
Buni şi cuminţi,
Să îi simt!

Pe iubiții părinți!


Brăila, 21.09.202

Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Litera 13 pe Facebook

Promo

elefant.ro

Postari populare

Etichete

Arhiva

Promo

carturesti.ro

Stiri din Braila

Contribuie

Litera 13 este o revistă literară deschisă oricăror colaboratori. Așteptăm opiniile și creațiile dumneavoastră pe adresa noastră de email. Cele mai bune vor fi publicate!