Remus STOIAN
Dumnezeu e și datornic...
Mai ieri m-am întâlnit cu Dumnezeu,
La piață, cumpăram garoafe,
Lua și El tot flori, dar n-avea portmoneu,
Nici vreo cravată sfântă cu agrafe.
L-am invitat la crâșmă-n dosul străzii,
Să bem o bere, două, fac eu cinste,
Să nu mai clevetească toți nerozii
La cenușiul ăstor fețe triste.
L-am întrebat de-i bine, sănătos,
De nu cumva și Lui îi este greu
Pe-acest pământ întors cu susu-n jos
Unde-i e dat să fie Dumnezeu.
Mi-a zis că-i obosit și că n-ajunge
Să dea la toți din ce nici El nu are
Și simte că de mâine Îl înfrânge
O moarte ce-i sclipește-n buzunare.
Și mi-a plecat tăcut din încăpere
Cu inima-n genunchi și ochii-n soare,
Dar la tejghea mi-a mai plătit o bere
Și-n colțul mesei mi-a lăsat o floare.
Postări
0 Comentarii