Toamnă cu stări vrăjmașe - Bogdan Boeru

 

Bogdan Boeru

Toamnă cu stări vrăjmașe

Fumul se-ascunde în ceață,

O frunză se-mbie în vânt

Și simt cum mă trage o ață

Umbra-mi s-o-ngrop în pământ,

Dar nu voi ca Moartea să vină,

Ci vesel prohodul să-mi cânt;

Miros de tămâie-n lumină

Miroase-a cenușă în vânt.

De taină, o șoaptă de strugur

Cu umbra surpată-n pământ

Mă-ndeamnă privirea să-mi turbur

Și gândul pieirii las frânt:

„Invit-o pe Hâtră la cină

Și-un vin tu închină c-un sfânt!”

Miros de tămâie-n lumină

Miroase-a cenușă-n pământ.

Veșted m-ascund în surpare

Și-aș vrea să mă las dus de vânt,

Dar toamnele-s vieții altare

Și mâine-o să uit că azi sînt;

Din tâmplă să-mi dea rădăcină

Și-adânc să se-nfigă-n pământ:

Miros de tămâie-n lumină

Miroase-a cenușă în vânt.