Suflet chinuit - Valeriu Ion Găgiulescu









Valeriu Ion Găgiulescu

Suflet chinuit

Iubito... am rostit  prea  rar
Cuvintele frumoase de alint
Căci am gândit că n-ar fi necesar
Să îţi tot spun că ochii tăi nu mint,
Că glasul tău e-o dulce alinare,
Că mângâierea ta răsfaţă,
Sărutul tău aduce înfiorare
Iar trupul tău îmbie doar la viaţă.

Cândva, ţi-am spus aceste vorbe, toate,
Şi am greşit profund că nu le-am repetat.
Timpul s-a scurs şi văd că nu se poate
Să mai îndrept din ce am ignorat.
Regret nespus că nu mai am prilejul
Să-ţi spun că te-am iubit cu adevărat!

Mă tot frământ şi înconjor manejul….
Caii nebuni s-au strâns şi-au nechezat.
Sunt treaz printre năluci în noapte
Mă dor cuvinte şi mă arde-n talpă,
Mă tot ademenesc iele răscoapte
Cu vorbe bete şi monedă calpă;
Prin cap mi se perindă duhuri
Ce-mi tot arată un liman ascuns:
Mai dă-le-ncolo de-ameţite stihuri,
Vino aici! Tărâmu-i nepătruns!

Mă cheamă de undeva ancestrul,
Mi-e frică… parcă aş vrea să fug…
Căci simt că îmi va pune iar căpăstrul
Şi îmi va arde cugetul pe rug!

 

Share:

Un comentariu:

Litera 13 pe retele sociale

Promo II

Postari populare

Etichete

Arhiva

Promo III

Contribuie

Litera 13 este o revistă literară deschisă oricăror colaboratori. Așteptăm opiniile și creațiile dumneavoastră pe adresa noastră de email. Cele mai bune vor fi publicate!

Turism Macin

Carti

Puteți trimite cărțile dumneavoastră pentru semnal sau cronici pe adresa redacției.