Pădurea cu... uscăturile ei - Ionel Jecu (recenzie de Lucia Pătrașcu)

 

Lucia Pătrașcu

Pădurea cu... uscăturile ei - Ionel Jecu 

Volumul intitulat „Pădurea cu... uscăturile ei”, semnat de scriitorul și epigramistul Ionel Jecu, publicat la editura Edmunt, Brăila, 2019, cu o Prefață semnată de Emanoil Dobrescu, aduce în cele 164 de pagini o adevărată culegere de epigrame, ce atacă, prin condeiul harnic al autorului, teme diferite, unite, totuși, în intenția de a demasca multele tare ale societății în care trăim și în care diferite tipologii de oameni cu comportări reprobabile cer cu putere dezvăluirea și ironizarea lor, dar și prezentarea stării economico-sociale, pe care o traversăm: „Azi românii au de toate, / Cu voie sau fără voie, / Mulți dintre ei au dreptate, / Însă mai mulți au nevoie.” (Românii au…), ori trecerea timpului și regretul pentru tinerețile pierdute. Teme multe și diverse, pe alocuri ironizate cu aplomb și cu tandrețe, ca făcând parte din lumea în care trăim.

Autorul este un scriitor prolific, având, până la data publicării acestei cărți un număr de alte douăsprezece volume, ce ating prin cuprinsul lor, pe lângă epigramă și literatură pentru copii, teatru sau proză. Proză umoristică, romane polițiste, versuri umoristice, cronici ritmate… Genuri literare diferite, ce aveau să confirme începuturile sale literare din anul 1978, când a debutat publicistic cu o schiță. Mulți ani a publicat în diferite ziare și reviste locale și centrale, colaborând astfel cu acestea, a făcut parte din cenacluri literare și din anul 1990 a devenit membru fondator al Uniunii Epigramiștilor din România. Publicarea în volum a fost făcută în anul 2008, cu epigramele cuprinse în cartea „Strânse din goana vieții”. 

Coperta IV a acestui nou volum are înseilate, sub titlul „Aniversare”, câteva gânduri ale autorului, ca un fel de mărturisire a drumului său în lumea epigramei și despre sărbătorirea a treizeci de ani de când este membru al acestei Uniuni.

Nu putem considera ca fiind întreagă o analiză asupra scrierilor lui Ionel Jecu, fără a aminti că în volumul de monografie literară „Mirajul creației – Caleidoscop sufletesc – Ionel Jecu” scriitoarea Cezarina Adamescu face o analiză minuțioasă a creației literare a acestui scriitor, constatând că, prin scrierile sale, autorul: „…îți deschide o lume nouă, lumea gândită și transfigurată de el în cuvinte”, considerându-l „un om căruia sufletul i se revarsă doar pe hârtie.”, scoțând astfel în evidență personalitatea acestuia. Prin acest volum de monografie literară, criticul Cezarina Adamescu a poposit în lumea literară a scriitorului Ionel Jecu cu intenţia vădită de a-l analiza, a-l înţelege şi a-l face cunoscut cititorilor săi într-o lumină limpezită de orice păreri dubitative. După cum arată autoarea, scriitorul însuşi se aşază cu bunăvoinţă în faţa acestui examen, fiind conştient că: „A parcurge o creaţie literară este ca şi cum l-ai privi pe autor pe dinăuntru. El se lasă cercetat şi studiat, comentat şi uneori analizat la sânge, dacă nu cumva mărunţit de-a-binelea.”

Lecturând cartea de epigrame „Pădurea cu… uscăturile ei”, cititorul va întâlni o anumită eșalonare a epigramelor, grupate oarecum tematic, după cum arată subtitlurile din Cuprins și, pe care le vom evidenția aici, după cum urmează: „Epigrama, Anotimpuri,  Femei  (Neveste, Amante, Soacre), În natură, Tinerii, Șefi și… meserii, De pahar, Politice, La vârsta a III-a, Medicale, Sportive, Casnice, Economia de piață, Necuvântătoare, Din pădurea… cu uscăturile ei…, Romanțe epigramatice, Ziceri de salon, Epitafuri”. Volumul se încheie cu „Memoria fotografiei„, în care cititorul poate distinge figura autorului la diferite întâlniri culturale. De altfel, întreg volumul este presărat cu ilustrații schițate într-un zbor de condei harnic și inspirat, armonizate cu textele și acesta este meritul editurii. Subtitlurile vor edifica, de la început, cititorul despre preocupările epigramistului, atent și critic la ceea ce se întâmplă în jur.

Încă din anul 2008 epigramistul adună în câteva cărți umoristice creațiile sale de gen. Le vom numi pentru a aduce o clarificare asupra intențiilor talentatului autor: „Strânse din goana vieții”, 2008, epigrame, catrene, rondeluri epigramatice; „Cactuși cu țepi la purtător”, 2011, epigrame, rondeluri epigramatice; „E dulce viața în România”, 2011, proză umoristică; „În coarnele melcului”, 2015, epigrame, rondeluri, versuri umoristice. Am ocolit cu intenție titlurile cărților pentru copii, romanele polițiste, piese de teatru, deoarece acestea au mai fost analizate și, cu siguranță, vor mai fi.

Cu permisiunea dumneavoastră voi cita câteva epigrame:

- La cenaclu - 

Unii opera-și citesc / Cu o voce parcă-i fiartă, / Dar deloc nu răgușesc / Când se stârnește o ceartă. 

- Corecție la înjurături - 

Să nu vă prindă mirarea! / Ascultând sudalmele, / Pe el îl mânca spinarea / Și pe mine, palmele.

- Epitaful unui grăbit - Sub această piatră grea / Zace unul ce muncea / Și era zorit cu treaba. / Iată unde duce graba!

- De ce scriu? - Să știe întreaga lume: / Atâta timp cât viețuiesc, / Scriu epigrame și glume, / Să se afle că trăiesc.

„Pădurea cu… uscăturile ei„, semnată de Ionel Jecu, este o carte, ce merită a fi citită cu atenția cuvenită de către toți acei care nu iubesc prostia, nedreptatea, minciuna, într-un cuvânt, tarele unei societăți, ce nu pot fi eradicate încă. Poate cu acul epigramei și cu biciul unui râs sănătos!