Nicoleta TUDOR
Vara, demult...
ce dor îmi e de-o noapte indiană
să se reverse brusc, intempestiv,
lasându-mi clipa grea, beethoviană
și dispărând subit, fără motiv...
mi-e dor de un amurg de jăratec,
mocnind în vers, urcând în elegii,
șoptite îndelung într-un descântec,
ce-mi vor hrăni flămânde nostalgii
mi-e dor de-o suită prelungă de vară,
când vinul, îmblânzit, are gust de miere
din pandantivul lumii luna dă pe-afară
și retrogradă, un ultim vis îmi cere...
Postări
0 Comentarii