Subscribe Us

NAȘTEREA MÂNTUITORULUI DE UMBRE - Virgil ANDRONESCU

 


Virgil ANDRONESCU 

NAȘTEREA MÂNTUITORULUI DE UMBRE 

De Crăciun iau câte un extraveral, seara,
Apoi îmi pun umbra în lesă, de trei ori pe zi,
Și-o scot la plimbare printre gânduri. 
Versuri mă latră, din cușca toracică, doritoare să scape.
Ne plimbăm printre boschetele dintre șinele
Unui drum de fier paralel imaginate.
- Prin gara vieții mele nu mai trece demult niciun tren,
Doar prin gânduri mă călătoresc
Vagoane reale pline de nepoeți;
Prin mocirla sângelui negăsind nicăieri iarna
Mă mai zdruncină, din gând în gând, 
Zdrențuite roți cubice de calești
Trase de cai verzi,
Mânate cu har de umbrele poeților
Trecătoare și dese. 
Din gând în gând mai mestecăm 
Câte o firimitură de vers, câte o salată de strofe,
Câte o friptură din animalul..., sacrificatul poem. 
Nostalgice,
Cele câteva zile împopoțonate de Crăciun
Trec... 
Continui să-mi plimb umbra în lesă,
Într-o conversație improvizată
Despre nașterea Mântuitorului:
- Spațiul e strâmt, zic!
- Timpul e infinit, zice! 
- Poate că e..., (Poate că sunt...),
Dar asta nu mă avantajează cu nimic.
(Zice e-același cu...zic!)

26.12.2021, Turnu Măgurele.


Trimiteți un comentariu

0 Comentarii