Aurelius BELEI
Fără de seamăn
Din iubirea ta mi-am hrănit zborul,
din seninul zâmbetului mi-ai crescut aripile
nevisate, dar adânc rostuite
în liturgia unei îmbrățișări
între lumile noastre
fără de seamăn.
Așa mi-a încremenit clipa amintirile…
în față ogorul lui Dumnezeu
seceriș mărturisit prin toate
și o pasăre îmi sărută cerul,
în spate rânduielile trecutului
adiere netâlcuită peste toate
și un zâmbet îmi înalță zborul
unic și indescifrabil al luminii
din sămânța de rai,
ce-am visat dinainte,
de lacrimi din stele
căzute pe țărmuri cu curcubeu,
să-ți fiu doar eu
fără de seamăn.
Postări
0 Comentarii