Alexandru CAZACU
În marginea camerei
Ca să ajungă în marginea camerei
lumina becurilor de șaizeci de wați trece prin acvariu
în anotimpul acesta ce se sfârșește repede la ferestrele unde
cerul nu va mai fi niciodată la fel ca acum
când timpul are toată răbdarea din lume
Adierea umedă printre şipcile gardului
pare un strigăt de lebădă
Vișinii de lângă poartă cresc repede
odată cu amăgirea și dezamăgirea
provocată de eroii zilei de mâine
odată cu numărul vagoanelor trenului de persoane
zărit prin perdeaua de apă a ploii
în care ies cu bratele ridicate
să-mi spăl toată tristețea de pe chip
Postări
0 Comentarii