Așteptându-l pe Moise

 

Virgil ANDRONESCU 

Așteptându-l pe Moise

Între timp... 

Omenirea s-a prăbușit.

Femeile continuă să meargă la cosmetică,

Barbații continuă să-și joace soarta la ruletă.

...............................................................

După multe milenii

S-a auto-reinventat Dumnezeu

(Iertătorul de serviciu al omenirii).

Îl regăsesc într-o altă ipostază: 

Îmbrăcat în salopetă de gunoier,

Într-o mână cu un făraș,

În cealaltă cu un măturoi

Mari, cât toate Zilele Cele din Urmă.

Adunând rămășițe de civilizații pierdute

Printre schelete de tancuri corodate cândva

De sânge nevinovat.

Le aruncă, scârbit...

În saci negri de celofan.

...

Cea de-a șaptea zi...

Zace precum un om sfârșit.

...

Pe un vârf de Sinai,

În așteptarea lui Moise,

Consemnând într-un Jurnal

Frânturi din Decalogul pierdut:

...

Prin cenușa fostelor lumi. 

Într-un colț de Timp și Spațiu,

O fetiță se joacă de-a mama și copilul

Silabisind, printre lacrimi,

Un cântec de leagăn 

Păpușii pe care o îmbracă

Într-o rochiță ornată cu floricele de scrum.

...

Într-alt colț... 

Un băiețel se joacă.

De-a războiul.

Cu soldați construiți

Din carne de tun,

Imaginând morți și răniți.

...

26 octombrie 2022, Brăila.