George APOSTOIU
Doamna în verde de Lucian Badea. Romanul polițist de azi
Rețeta unui bun roman polițist este asigurată de autorii care știu să-l facă pe cititor complice al acțiunii, îl determină să devină anchetator benevol, interesat în descoperirea criminalului. În acest fel, cititorul este ținut în captivitatea lecturii. În romanul Doamna în verde (Editura Master Class/ 2022), Lucian Badea folosește cu multă abilitatea această formulă. El reia tema din Abel, unde e fratele tău? (trei volume), cea a aventurierilor norocului, amatori de alcov aflați în căutarea unei condiții de viață de împrumut. Un astfel de scop presupune riscuri și - evident - crima vine de la sine.
Acțiunea romanului se petrece într-un mare port, urbe în care lumea pestriță refuză instinctiv coagularea și aspiră permanent la raiuri închipuite. Tentația luxului atrage ca un magnet nelegiuiri ale protagoniștilor huzurului, avizi de bani și aspiranți la o viață cu ștaif și parfum aristocratic Personajele sunt: un top-model, un regizor de teatru, un afacerist, o actriță, o editoare, jurnaliști de scandal și, evident, o enigmatică doamnă în verde. Numele lor sunt mai puțin comune: Tereza, Mitzi, Vittorio, Armand, Alec, Grișa. În paralel cu această foială cu pretenții, comisarul Fonogea, un Maigret român, și adjunctul lui, Vintilescu, ambii slujbași neodihniți ai ordinii publice, abia de mai au timp să poposească la barul unei Madame Clara. În mare, avem de-a face cu un bestiar de ratați inventivi, dedați la afaceri dubioase, sleiți prin cazinouri sau budoarele amantelor.
În absența unei definiții clare - unii critici literari văd în romanul polițist o literatură de consum, ca și teatrul de bulevard -, această specie literară se hrănește dintr-un canon aproape imuabil: narațiunea anunță mai devreme crima; cititorul este pus să caute criminalul. Trucuri, desigur, care să sporească interesul pentru descoperirea mobilului crimei. Comisarul scormonește amănuntele după o schemă profesionistă, cititorului i se rezervă avantajul propriei intuiții. Exercițiul nu este numai de logică, ci și de perspicacitate: (Comisarul): ,,Se îndreptă spre ponton. La capătul lui găsi barca legată de unul din piloni. Zăcea pe apa neclintită. Părea a nu mai fi fost folosită de multă vreme. Privi întinderea lacului cu ochii minții”. În noul roman, ancheta se complică pe măsură ce o crimă atrage după sine o altă crimă. Nu voi face greșeala de a intra în subiect mai mult decât trebuie; ar însemna să șifonez cronica la un roman polițist. Ceea ce pot indica este faptul că, pe tot parcursul lecturii romanului Doamna în verde, cititorul este antrenat în urmărirea anchetei comisarului Fonogea printr-o abilă protejare a identificării criminalului. Când cititorului i se dezvăluie mobilul crimei/crimelor, autorul are grijă să învăluie în mister eroul principal. Formulă consacrată de Sir Arthur Doyl, Agatha Cristi, Georges Simenon cu eroii lor celebri Sherlock Holms, Hercule Poirot sau Maigret. Acești ,,copoi” iscusiți trec dintr-un volum în altul stârnind admirația pentru inteligența și fascinanta lor intuiție. Lucian Badea se joacă, la rândul lui, cu cititorul avertizând într-un motto, cu vorbele lui Cioran (maestru, între altele, al calamburului): ,,Meseria mea este să-mi omor timpul, iar a lui să mă omoare pe mine. Ne înțelegem bine, ca între asasini”. Finalul romanului îl surprinde pe cititorul care pare satisfăcut că a descoperit mobilul crimei: o altă doamnă în verde….
Ar mai fi de discutat în ce măsură romanul polițist stârnește astăzi interesul cititorului. Cred că haosul și dezumanizarea din lumea de azi motivează existența acestei specii literare. Mirajul îmbogățirii și tentațiile dospesc și acum iluzia unui anumit tip de libertate. Constănțean – iată, acum dezvălui locul acțiunii romanului Doamna în verde -, Lucian Badea cunoaște malaxorul în care intră aventurierii riscului, cei cărora nici legea, nici morala nu le pun probleme de conștiință. Personajele lui se deosebesc de cele ale lui Panait Istrati. Celebrul brăilean atenuează consecința eșecului în viață printr-o umanizare a păcatului (Chira Chiralina). La Lucian Badea crima este o tentativă nelegiuită de confruntare cu destinul.
Postări
0 Comentarii