Mihai VINTILĂ
Când povestea trebuie
spusă, povestitorul nu are altă scăpare decât să se lase purtat de vândul
acesteia care îi suflă în pânza scrisului cu inspirație. Marian Valeriu
Găureanu este un povestitor înăscut, din stirpea veche a mocanilor dunăreni.
După ce a respirat aerul Bărăganului și i-a sorbit înțelepciunea, simte că are
puterea de a spune poveștile locului.
Acest volum, intitulat Rădăcini, apărut la editura brăileană infoEST este o continuare a ceea ce autorul
a început – o istorie în povești a Bărăganului. Venit după trilogia Elemente și după Fluturi în fum, el este practic o continuare în timp și spațiu a
acestor cărți. În fond, Marian Valeriu Găureanu este egal cu el însuși, nu are
volte și nici abisuri.
Adunând un număr de cinci
povestiri, inegale ca mărime, volumul este totuși unitar și constituie cea mai
bună producție de până acum a autorului în domeniul prozei scurte.
Prima scriere se
intitulează Icoana și este o îmbinare
dintre bine și rău, dintre urât și frumos. Este inspirată din fapte reale pe
care autorul le-a auzit copil fiind și care au clădit în sufletul său, tânăr la
acea vreme, piedestalul bunătății și credinței. Așa cum este ușor de intuit
este vorba de o icoană și de minunile care stau în oameni, în puterea credinței.
Avem o icoană care supraviețuiește miraculos răului în forma sa cea mai pură.
Ea este arsă și prin afundarea în mizerie supraviețuiește, dând, peste ani,
speranță și consolidând credințe. Este o povestire care trezește revoltă dar și
speranță, mai ales că autorul se joacă cu momentele de intensitate, pentru că
are mai multe și reușește că tot schimbe perspectiva. Finalul este izbăvitor.
Binele învinge și lumina călăuzește vieți.
A doua povestire, Cartea, de dimensiunea unei nuvele, este
și cea mai bine scrisă. Având complexitate sporită, ea reușește să fie strunită
bine de scriitor. Personajele vin și pleacă, evenimentele curg firesc iar
cititorul nu poate decât să se bucure de un scris frumos, armonios, care curge
lin precum Dunărea în zilele molcome de vară. Marian Valeriu Găureanu pune în
această scriere toată măiestria sa și recunoaștem că impresionează. Este o
construcție bine clădită, cu tușe puternice de autenticitate, cu referințe importante
la istoria neamului și de ce nu a Bărăganului. Este o poveste a României, o
istorie a ieșirii din neputință, din sărăcie și din ignoranță. Este povestea
unui fiu de țăran care se maturizează în războiul purtat de țară și care contientizându-și
valoarea revine acasă să își construiască statutul pe care și-l merită și pe
care și l-a câștigat pe front. Este istoria și construcția unui țăran
independent și puternic.
A treia povestire
intitulată Poveste de Crăciun vine
cumva să aducă mai multă nostalgie volumului. Era nevoie și de o trăire, de o
secvență patriotică. Marian Valeriu Găureanu o construiește aici, în acestă
povestire scurtă și intensă ca zborul zăganului.
Ultimile două povestiri
sunt cumva în completare. Prima intitulată Noaptea
eroilor aduce în atenție statutul
veteranilor iar a doua O simplă discuție
accentuează aceleași idei din prima dar dintr-o altă perspectivă. Nu insist
asupra acestor două povestiri pentru că nu le consider importante în contextul
volumului. Ele doar întregesc o imagine a luptătorului pentru Romania și a
statutului patriotului.
Marian Valeriu Găureanu
își arată adevărat asa valoare literară în aceste scrieri, cu toate
inegalitățile lor. Volumul este un pilon important în construcția literară a
scriitorului și prin Cartea se înscrie
de-a dreptul în linia întâi a scriitorilor contemporani brăileni. Eu îi prevăd
o consolidare a locului în literatura română pentru că filonul pe care-l
explorează, cel al Brărăganului, pare a fi inepuizabil. Este totodată și o
puternică construcție identitară care-i poziționează scrisul făcându-l
recognoscibil, primul pas al unei afirmări literare.
Spor la scris Marian Valeriu
Găureanu pentru că poveștile Bărăganului și-au găsit vocea.
Marian Valeriu Găureanu, Rădăcini, Brăila, editura infoEST, 2023, 126 pagini.
Postări
0 Comentarii