Zgomotul liniștii
Câmpul cu liniște - un titlu ce face trimitere la calmul și imensitatea spațiului sau, de ce nu, la numele unei străzi din Arad. Numai că volumul ce se lansează astăzi este diametral opus titlului cărții, în ceea ce privește dinamica și vivacitatea personajelor ei.
Cele optsprezece povestiri ale volumului surprind microcosmosul unui cartier observat prin prisma unui locuitor de facto al său. Acțiunile, povestirile aparțin sau nu cartierului, dar povestitorul surprinde cu acribie toate fațetele psihologice sau sociale, ce dau plenitudine mesajului transmis.
Fin observator, autorul ne poartă și ne face părtași celor descrise cu umor fin și ironie subtilă. Obiectiv, povestitorul nu se cruță nici pe sine în demersul său artistic (,,Povestind despre Ronela”, ,,Aproape clovn-povestire cinică”, ,,Agitat, în așteptare...”,etc.)
Oamenii obișnuiți ascund uneori poveștii inedite, iar cotidianul pare a fi un punct de plecare atunci când vrem să evadăm. Luca Vasile, Arcadie B., Livius M., Manole Cezar, Arsente, pot fi prietenii sau vecinii noștri, din stânga sau din dreapta, alături de care privim cu înțelegere spre trecut și ne bucurăm de prezent. Povestirile cu și despre oameni, ne fac părtași ai unei vieți ce curge liniar, cu frumusețea simplității lor, etalată sau nu.
Simpli sau complecși, cu toții ne asemănăm prin însăși natura umană , iar acceptarea și colaborarea dintre noi sunt deziderate valabile oricând.
Și totuși, tăcerea vorbește, iar zgomotul liniștii poate fi uneori asurzitor. Căci nimic nu se pierde, ci totul se transformă. Așa este în viață, așa este și în artă. Imaginația devine artă, iar cuvântul este vehiculul care ne transportă din real în imaginar și viceversa.
Creatorul acționează sinergic pentru a obține rezultatele scontate, împletind realul și oniricul în căutarea obținerii unor efecte complexe și ofertante pentru publicul țintă. Se spune că cel mai bine păstrat secret e cel aflat în văzul tuturor. Ori, iată că oamenii de lângă noi trăiesc cu secretele la purtător, dar în văzul tuturor, căci în cartier nimic nu rămâne ascuns.
Nu ne vedem greșelile în timp ce le facem, dar ulterior însă, ne putem învăța lecțiile de viață. Este ceea ce face Lucian Ienășescu în volumul de față, arătându-ne un alter ego al nostru, al tuturor, o oglindă în care ne putem vedea cu toții, așa cum suntem sau cum am putea fi.
Poate cea mai reușită parte a cărții este ,,Pre-texte” un exercițiu sintetic, în care autorul surprinde stop-cadre bine conturate ale personajelor sale. Cuvintele curg domol, asemeni trecerii timpului, limbajul folosit este simplu dar incisiv pe alocuri sau cu răsturnări de situație ce dau un farmec aparte.
Diversitatea este aceea ce caracterizează umanitatea în general, iar personajele lui Lucian Ienășescu excelează în această privință. Totuși, se pot observa cu ușurință o serie de tipare recurente ce caracterizează actanții povestirilor volumului: afemeiatul (Arsente), motociclistul rebel (George M.), modelul de viață (dom' Cornelio), prietenii de pahar sau cei dornici de aventuri, cu toții pot fi întâlniți în orice sat, oraș sau țară.
Autorul nu disociază părțile pozitive de cele negative ale personajelor sale, ele sunt un întreg, o unitate în diversitate. A lor ca și a noastră, a tuturor. Personajele sunt sau pot fi reale, iar situațiile descrise pe parcursul paginilor cărții pot fi sau nu conforme cu realitatea.
Cert este însă faptul că sunt redate prin ochii povestitorului, așa cum le-a perceput el, fără a judeca sau a pune etichete, ca un observator corect și imparțial. Ne putem regăsi cu siguranță aproape toți în paginile cărții, trăind întâmplările alături de personajele sale, mici universuri personale înglobate în universul orașului, povești solitare ce compun povestea cea mare numită viață.
Cristian Mladin
UZPR Arad
Postări
0 Comentarii