În mod normal, ne-am aștepta ca post-black metal să fie foarte dur și accesibil doar fanilor primului val de trupe agresive (a se vedea Venom, Mercyful Fate, Hellhammer, Celtic Frost, Bathory ș.a.), însă formațiile contemporane demonstrează, încă o dată, că Freedom Call avea dreptate când a spus că „Metal is for everyone”. Cu alte cuvinte, măcar în România, trupele de post-black au, dincolo de brutalitatea genului, și tendințe de metal melodic/atmospheric ceea ce poate să bucure fanii tuturor stilurilor de metal. Una dintre formațiile acestea este Váthos, fondată în jurul anului 2017, la București. Vă aduc aminte că membrii formației sunt: Radu Alexandru (voce), Ducul Rusul (chitară), Wannequin (chitară), Dany Ice (chitară bas) și Rotta Lopaatkinen (tobe). Privitor la povestea fondării, albumul de debut („Underwater”, 2020) și începuturile grupului, precum și despre noile single-uri „Burning Red”, 2024; „Self-Loathing”, 2025) le-am luat un interviu celor cinci componenți ai trupei.
Victoria-Maria Pripon: În 2020, Váthos făcea disponibil publicului albumul „Underwater”. Dacă ați avea ocazia de a produce și de a înregistra încă o dată toate piesele regăsite pe LP-ul respectiv, ați schimba ceva?
Radu Alexandru: Da, din punct de vedere compozițional, pe partea de voce aș schimba sau retrage niște voci, asta și din prisma faptului că nu aveam o „încălzire” decentă pentru vocalize.
Ducul Rusul: Fiecare melodie a noastră este o poveste, cu stări și idei pe care le explorăm la momentul respectiv, al creației. Rezultatul final este suma acestor experiențe. Dacă apar alte idei sau alte stări le vom pune în melodii viitoare. Poveștile noastre (melodiile) sunt creația momentului. Trăim fiecare clipă și o transpunem, așa cum simțim în fiecare notă, în fiecare vers.
Wannequin: Nu. În 2009 am primit o chitară Vintage Les Paul care a strâns toate ideile pentru album, iar în 2019 mi-am achiziționat un Gibson Les Paul Classic tocmai pentru a înregistra albumul „Underwater” in studio, și pot să zic că și-a făcut treaba pe toate părțile melodiilor din album.
Dany Ice: Dacă aș da timpul înapoi în 2020, ar fi trebuit să avem un concert frumos și pe plan fizic, nu doar online, cu ocazia lansării albumului „Underwater”, dar din cauza pandemiei s-a anulat. Primul album este plin de noi experiențe pentru mine pe care le-am trăit împreună cu colegii mei de trupă și nu aș schimba nimic.
Rotta Lopaatkinen: Eu am ajuns puțin mai târziu în povestea Váthos, cam doar 4 anișori mai târziu, dar încă de la prima auditie albumul mi-a plăcut pentru modul discret în care și-a facut locul printre muzica post-black metal. Calitatea și mixul sunt acolo și toate înregistrările consider că sunt un produs al timpului și contextului lor și dacă vrei să faci ceva mai bine ai oricand șansa pe albumul viitor.
Victoria-Maria Pripon: La ce melodie de pe „Underwater” țineți cel mai mult?
Radu Alexandru: Toate melodiile de pe primul LP au însemnătate pentru mine, fiecare abordează o tematică lirică diferită, inspirată din trăirile mele din viața de zi cu zi.
Ducul Rusul: Nu există „MELODIA”. Așa cum spuneam mai sus, melodiile noastre sunt poveștile noastre. Fiecare dintre ele este o mică parte din noi fără de care nu am fi Váthos.
Wannequin: Primul hit a fost „Curse of Apathy”. Chiar și dacă asculți doar partea instrumentală, vei observa că ești deja într-o poveste. Apoi „Shape of…” are o parte de vals care te plimbă euforic, urmat de „Corrupted Mind”, care are un groove de la început, și trecând direct la ultima piesă din album „Flower of Death”, unde, dacă asculți partea de final, introspectiv îți răspunde la piesa „Hold My Breath” și te trezești undeva „Underwater”.
Dany Ice: ,,Curse of Apathy” este melodia care m-a atras să vin în această trupă, rămânându-mi chitarele-n minte.
Rotta Lopaatkinen: Eu sunt părtinitor datorită instrumentului, dar „Ruins of Corrosion” mi-a plăcut de la prima notă, tematica abordată precum și direcția piesei m-au prins și astfel a rămas preferata mea până în clipa de față.
Victoria-Maria Pripon: Dintre toate piesele Váthos lansate până în acest moment, care dintre ele credeți că reprezintă cel mai bine soundul trupei?
Radu Alexandru: Consider că nu există o singură piesă care definește soundul trupei, fiecare piesă are influențe diferite, genuri diferite, în timp ce am încercat să păstrăm „esența” trupei.
Ducul Rusul: Haide să pornim de la ideea de Arlechin, al cărui costum este făcut din bucățele. Chiar dacă suntem în zona aceea de metal underground, ne place să credem că suntem niște aventurieri, care căutăm profund în universul nostru interior și, în general, muzica cere curiozitate și explorare.
Wannequin: Soundul trupei este albumul deja lansat și încă nu ați văzut tot! Urmează și alt sound.
Dany Ice: Váthos are un sound original în toate melodiile.
Rotta Lopaatkinen: „Burning Red” îmi pare un nivel peste ce făcuse Váthos până atunci și chiar cred că reprezintă proiectul Váthos în cel mai plăcut mod cu putință.
Victoria-Maria Pripon: În ultimii ani, mi se pare că Váthos a trecut de la doom/post black la progressive/power/post black metal. Ce v-a motivat să faceți această tranziție?
Radu Alexandru: Cand creăm încercăm să nu impunem bariere, experimentăm genuri, influențe, tematice cu un singur scop în minte: să realizăm materialul care ne place mai întâi nouă.
Ducul Rusul: Nu este vorba de vreo tranziție, este pur și simplu vorba de căutare și explorare.
Wannequin: Muzica de bună calitate. A, da… Și faptul că tot timpul îmi place să experimentez alte pedale de efecte, care îmi creează o nouă stare și… hop! A mai apărut o melodie!
Dany Ice: Váthos evoluează de la un album la altul și se mulează inclusiv după gusturile publicului. Noi mereu căutăm noi sunete și apreciem foarte mult susținerea fanilor noștri indiferent de ce stil muzical ascultă.
Rotta Lopaatkinen: Odată cu venirea mea în proiect, colegii au decis o abordare mai experimentală și mai deschisă în ceea ce privește compoziția pieselor. Eu nu cred că trebuie să te limitezi la un anumit gen, atâta timp cât oferi ceva frumos și oamenii se bucură de muzica ta, poți să abordezi orice gen.
Victoria-Maria Pripon: Care este inspirația din spatele „Self-Loathing”?
Radu Alexandru: Inspirația pentru „Self-Loathing” a venit din prisma experiențelor mele, lupta interioară continuă cu sinele simbolizată prin perfecționismul distructiv, viciile, dependența de validare externă prin care cred că mulți se regăsesc în ziua de azi. Am vrut să fie un subiect relatable.
Ducul Rusul: Ura de sine este o temă foarte actuală. Este prezentă în viața fiecăruia dintre noi, într-o formă sau alta, dar pe de altă parte este ceva profund ce lumea, în general, nu percepe și astfel este interpretat greșit. Fragilitatea interioară și lupta cu propria imagine cauzate de acest sentiment de ură proprie ne-au împins către această temă.
Wannequin: Inspirația pentru „Self-Loathing” ne-a venit pe moment. Ducul a făcut partea ritmică, iar de acolo a fost nevoie doar de o simplă ascultare. Am redat lead-ul pe loc.
Dany Ice: ,,Self-Loathing” pentru mine este o stare de melancolie ce duce spre visare.
Rotta Lopaatkinen: Pentru piesa „Self-Loathing”, colegii mi-au prezentat partea de chitară precum și vocală aproape finalizate, treaba mea fiind relativ simplă deoarece mi-a plăcut ce am auzit, iar părțile sincopate precum și ritmul de bază oricum erau niște idei pe care voiam să le aplic de mult, așadar am urmărit în principiu linia de chitară și, pe ici, pe colo, am încercat să punctez mici elemente de bază ale black-metalului, cum ar fi pedala dublă sau break-uri de trioleți în note scurte.
Victoria-Maria Pripon: Cum credeți că ar putea fi înfrântă „ura de sine” despre care vorbește „Self-Loathing”?
Radu Alexandru: Prin introspecție, comunicare și acceptare. Văzând unde suntem, putem pune bazele unei comunicări sănătoase și apoi vine și acceptarea.
Ducul Rusul: Ura de sine poate fi înfrântă numai prin conștientizare. Atât timp cât consideri că nu ai o problemă dar, totuși, cei din jurul tău suferă, ești departe de o rezolvare. Dacă, în schimb, ai un mic dubiu că ceva nu e în regulă cu tine, atunci există o posibilitate de rezolvare.
Dany Ice: Eu nu am ură de sine, mă iubesc prea mult. Posibil ca această ură să se nască ca urmare a fricii de necunoscut și a unei traume din copilărie, dar cred că se poate rezolva dacă nu am fi așa de duri cu propria persoană în momentele când apare greșeala.
Rotta Lopaatkinen: Prieteni, familie sau oameni care îți vor binele și care sunt acolo când ai nevoie de un sfat, aceste persoane cred că sunt cea mai prețioasă resursă și nu doar când vine vorba de ura de sine.
Victoria-Maria Pripon: Când ne putem aștepta la un nou album? Vor fi și piesele „Burning Red”, respectiv „Self-Loathing” incluse pe respectivul LP?
Radu Alexandru: Da, „Burning Red” și „Self-Loathing” o să fie incluse pe viitorul LP, numit „Solace”, și sperăm până la sfârșitul anului să avem atât artwork-ul, cât și bazele albumului bine definite, dacă nu intervin situații personale, așa cum viața dictează de multe ori.
Ducul Rusul: Cu siguranță vor fi incluse.
Wannequin: Da, „Burning Red” și „Self-Loathing” sunt deja create cu ideea că vor apărea pe viitorul album. Când? Asta rămâne de „povestit”.
Dany Ice: Păstrăm suspansul.
Rotta Lopaatkinen: Probabil că până la sfârșitul anului, dacă nu mai apar surprize neplăcute, se va materializa și noul album, mai mult ca sigur incluzând și cele două piese noi.
Victoria-Maria Pripon: Cum a fost fondată trupa?
Rotta Lopaatkinen: Aici am înțeles că Ducu și Alex pot ajuta cu mai multe informații.
Radu Alexandru: Nu sunt în măsură să răspund la întrebarea asta, pentru că nu mă consider membru fondator. Rolul meu este doar de a cânta/compune pe partea mea.
Ducul Rusul: Ducul și Alex fiind membrii fondatori, au combinat pasiunea pentru muzică și dorința de a crea ceva unic.
Wannequin: După ce l-am cunoscut pe Ducul și ne tot jucam noi pe la sala de repetiții cu compoziții proprii, am zis: „Hai să găsim toți membrii și să ne urcăm pe scenă”. Și am făcut asta – prima oară ne-am anturat cu Radu la voce, care a fost pe feeling-ul nostru, după a venit Dany la bas, căreia i-a plăcut și ei ce facem, și la tobe un prieten bun de-al nostru care ne-a ajutat foarte mult să ne punem pe picioare, dar care nu mai cântă cu noi acum. Însă l-am găsit pe Rotta, foarte dedicat pe partea de tobe, care a văzut din prima perspectiva noastră, și uite-ne acum mare trupă de rock-staruri.
Dany Ice: Când am decis să mă alătur poveștii Váthos, era o zi frumoasă de vară, în 2017, trupa fiind deja fondată.
Victoria-Maria Pripon: Cum se nasc melodiile Váthos?
Radu Alexandru: Prin împărtășirea ideilor fie la sala de repetiții, fie online. De obicei, fiecare își aduce aportul muzical. Totul poate să înceapă de la un simplu riff sau de la niște versuri.
Ducul Rusul: Stări, momente, panică, artă, experiențe și sclipire.
Wannequin: Atâta zic: spațiu pe telefon.
Dany Ice: Nu avem o regulă anume, de obicei totul începe de la magia celor doi chitariști.
Rotta Lopaatkinen: Nu există lipsă de inspirație în Váthos, doar de timp și resurse. Atâta timp cât ești deschis și îți dorești să fii creativ, mereu vei avea o sursă de creație.
Victoria-Maria Pripon: Ce formații sau artiști ați spune că au avut cel mai mare impact asupra muzicii pe care o creați?
Radu Alexandru: Primele trupe de „metal” pe care le-am ascultat au fost de melodic death metal – Dark Tranquility, In Flames, Soilwork. Soliștii trupelor respective au avut cel mai mare impact asupra mea ca voce.
Ducul Rusul: Este fascinant cum fiecare piesă spune o poveste și poartă un fragment din sufletul fiecăruia dintre noi.
Wannequin: Segovia, Tarrega și alți compozitori de mare clasă.
Dany Ice: Pe parcursul anilor, gusturile mele muzicale s-au mai schimbat, am descoperit și multe alte compoziții. Îmi place să trec prin multe genuri, începând cu muzica clasică, cât și prin culturi tradiționale. Mai nou mă atrage să ascult doar muzică în limba română.
Rotta Lopaatkinen: Moonspell, Sentenced, Cradle of Filth, Pelican, Dir En Grey, North…
Victoria-Maria Pripon: Ce planuri de viitor aveți, pe plan muzical? Unde putem vedea Váthos live în perioada următoare?
Radu Alexandru: Sper că la cât mai multe concerte, în București cât și în afara capitalei, eventual poate și în afara țării, momentan ne axăm pe noul album pentru a avea material de prezentat când plănuim concertele.
Ducul Rusul: Sigur că există, dar deocamdată sunt în plan. O să fie multe surprize plăcute. Încă nu dăm din casă.
Wannequin: Să vedem… Planuri… A, da… Albumu’ nr. 13!, iar live ne prindeți pe unde ne găsiți! Așa că urmăriți-ne pe toate platformele sociale unde postăm ce mai facem noi, cum nu mai avem spațiu pe telefon, cum mai pierdem o compoziție! Big Love.
Rotta Lopaatkinen: În primul rând, albumul „Solace”, iar apoi festivaluri și, în funcție de posibilități, ceva acustic, de sărbători.
Personal, aștept cu nerăbdare albumul „Solace”. Vreau să le mulțumesc celor de la Váthos pentru răspunsurile oferite, să îi felicit pentru noul single (căruia îi prevăd un viitor strălucit) și vouă, dragi cititori, vă urez audiție plăcută – „Self-Loathing” merită atenția voastră, indiferent de genul preferat.
Victoria-Maria Pripon
0 Comentarii