Teodor BURNAR
Știam despre Adrian Fetecău, fondatorul grupului VOUĂ, că e un tip cu umor.
Un tip profund. Un om cu vorbă înțeleaptă și cumva laconică. De-a lungul
timpului, am avut ocazia să-i citesc cărțile – de la cele pe teme sportive, la
cele jurnalistice și… existențiale.
Dar nu-l bănuiam de sentimentalism. Nu-l suspectam pe Adi Fetecău de
romantism. Iată însă că mijlocul anului 2025 – unul astral, cu câte o lansare
de carte pentru fiecare dintre noi – mi-a prilejuit o descoperire neașteptată:
Fetecău romanticul. Și cât de
bucuros am fost să-l descopăr!
Premisa
romanului Mihai și Mihaela (Editura Tritonic) este înșelător de simplă:
pe drumul spre mare, încercând să evadeze cu cortul în Bulgaria pentru a-și
scrie romanul care-l va face celebru, un tânăr redactor de carte primește din
partea Destinului un cadou neașteptat – o parteneră inopinată de călătorie și
de vacanță, care-i dă peste cap nu doar planurile escapiste, ci și… viața.
Dacă ar fi să
rezum romanul în câteva cuvinte, aș spune așa: nașterea iubirii din spuma
mării. Sau, și mai concis: Adam și Eva – începutul lumii. Doar că Edenul e
mutat dintre Tigru și Eufrat… la Marea Neagră!
Este un roman
în care Adrian Fetecău imaginează ceva ce pare imposibil în zilele noastre: o
poveste de dragoste originală (și originară), care suspendă lumea și realitatea
exterioară, punând pe primul plan sentimentele. Romanul său este o Ars
Amandi. Ca un nou Ovidiu exilat la Pontul Euxin, Mihai face teoria iubirii
alături de o nimfă, o zeiță – sau cum vreți să-i spuneți – care îl învață că
iubirea este conversație (și aveți zeci de pagini de dialoguri spumoase și
alerte!), iubirea este dor arzător după celălalt (chiar și când obiectul
iubirii e lângă tine!), iar iubirea unică și irepetabilă – aceea care îți
marchează viața – e un copil rebel și incontrolabil al sorții.
A mângâiat-o ușor, cu brațul stâng, pe buclele blonde
răsfirate pe umărul său. Și-a dat seama că, într-adevăr, nu visează, când a
încercat să miște puțin și brațul drept, aflat sub trupul ei. (…) Peste tot erau un singur trup… (…) Vorbele
fuseseră înlocuite cu mângâieri tandre, iar gândurile alunecau pe valuri…
Pentru mine, romanul lui Adi Fetecău are două mari merite, dincolo de alte
aspecte stilistice: în primul rând, faptul că propune o soluție de evadare din
nebunia lumii – iubirea pură, cea care nu are nevoie de selfie-uri
pentru a cerși validare. O iubire suspendată, deasupra realității, care își
este autosuficientă. Cartea lui Fetecău ne arată că această dragoste este
universală și încă posibilă.
În al doilea rând, Mihai și Mihaela nu este doar un roman de
dragoste, ci și unul intelectual, în care autorul face un tur de forță al celor
mai bune (după el) creații culturale românești și străine(veți simți, constant,
nevoia de a lua notițe!), oferind totodată o critică virulentă a coteriilor și
pseudo-valorilor din cultura română contemporană.
Te minunezi
când parcurgi, în multe publicații apărute cam în același timp, cronici
entuziaste despre aceeași carte care marii mase de cititori nu-i spune nimic.
Maculatură ridicată la nivel de artă de prietenii din gașcă. (…) Dacă ăștia-s
geniali, ăia dinainte cum au fost? „Foarte geniali”?!
Este, îndrăznesc s-o spun, unul dintre evenimentele editoriale ale anului
2025 – o carte care “i-a ieșit” minunat lui Adi Fetecău și pe care, ținând-o în
mână la finalul lecturii, am avut acea senzație inefabilă de reușită. De
izbândă.
O carte pe care n-o poți scrie decât după multe, multe experiențe dulci și
amare. O carte înțeleaptă, încununarea unei experiențe de viață remarcabile și,
mai ales, o carte în care Adi Fetecău și-a pus tot sufletul. Iar acest lucru se
simte.
O singură critică i-aș aduce autorului: faptul că Mihai, descris drept un
tânăr de 31 de ani, se dovedește – prin ideile exprimate – un suflet mult mai…
bătrân! Tare-aș fi curios să găsesc un astfel de om printre beach please-rii
și trapaniștii noștri autohtoni! Dar asta nu face romanul neverosimil,
dimpotrivă – excepția confirmă regula. Am savurat, am sorbit această idilă dintre Mihai și Mihaela ca pe un vin
de cel mai bun soi literar! Vă invit, deci,
la festin.
0 Comentarii