Petruța Niță-Bocu în Libertăți clandestine. Cronică de Mihai Vintilă



Mihai VINTILĂ 

Petruța Niță-Bocu în Libertăți clandestine

Petruța Niță-Bocu oferă în volumul Libertăți clandestine, apărut la editura Rafet din Râmnicu Sărat în anul 2025, o colecție de poezii ce explorează teme precum libertatea, iubirea, suferința și condiția umană. Prin versurile sale, poezia devine un mod de a reflecta asupra limitărilor și a luptei interioare pentru autenticitare, într-un context adesea marcat de iluzii și restricții. Titlul volumului vrea să sugereze un spațiu al rezistenței ascunse, al iubirii interzise sau poate al dorinței de libertate în condiții de constrângere.

Pentru a exemplifica temele atinse de autoare m-am oprit la cinci poezii care cred că îmbracă, atât din punct de vedere al conținutului, cât și al stilului, cartea.

Prima dintre ele este Libertate clandestină, unde autoarea surprinde o stare de visare și pierdere a libertății în relația cu altcineva, exprimând o tensiune între dorința de evadare și realitatea fragilă a acesteia.

dimineața mă îmbrățișează pioasă/ descopăr că am visat / că mi-am pierdut libertatea / în brațele tale.

Versurile reflectă o speranță de a fi liber, dar și conștientizarea faptului că această libertate poate fi doar o iluzie, trăită în lumea interioară.

îmi simt picioarele cum ar vrea / să alerge spre lumina altei dimineți / după încă o noapte în care vom trăi / ca-n lumi clandestine / libertatea celuilalt.

O altă poezie care analizează superficialitatea și iluzia privilegiului social, printr-o critică subtilă a unei societăți lipsite de esență este Glamour.

în sensul acelor de ceasornic / nepăsători cu bucuriile / notificau doar disperările / cheltuite excesiv / în afara esenţei lor.

Autoarea vorbește despre o viață trăită în aparență, în care bucuriile sunt înlocuite de disperare și superficialitate, iar valorile autentice par să lipsească. Poezia evocă o stare de alienare și de căutare a sensului într-un mediu superficial.

trăiau absent / într-o viaţă de glamour / frânturi din alte iubiri pasagere / totuşi mai aveau nevoie / doar de un suspin  / chiar dacă nici măcar  / nu şi-l puteau permite.

Perspectiva femeii din poeziea Femeia care trăiește în pielea mea, subliniază forța și rezistența interioară, dar și vulnerabilitatea acesteia. Poezia pune în evidență modul în care femeia înfruntă durerile și luptele, dar și modul în care acceptă această luptă ca parte a existenței. Versurile exprimă o conștientizare a puterii feminine și a suferinței, dar și a necesității de a merge mai departe.

femeia care trăieşte în pielea mea / nu este victimă / e doar supravieţuitoarea destinului / și totuși sângerează / de câte ori trece prin mine.

O altă poezie, Continuă să doară aduce în discuție durerea ca element inevitabil al vieții, dar și ca o posibilitate de vindecare. Poezia vorbește despre rutină și despre durerea care devine parte integrantă a existenței. Avem și speranța că totuși această durere nu va fi veșnică. În același timp se sugerează că poezia și exprimarea artistică pot fi forme de rezistență și de păstrare a adevărului, chiar și în condiții de interdicție.

când poezia este interzisă / prin lege / continuă să doară / tăcerea vocilor care strigă / într-un decor fals / unde te crezi dominant  / dar nu încetezi să fii / nesemnificativ.

Pionul hazardului reflectă fragilitatea condiției umane și modul în care destinul pare să fie guvernat uneori de împrejurări externe. Versurile sugerează o conștientizare a limitelor și a destinului, dar și o anumită acceptare a faptului că, în final, fiecare are propria poziție în jocul vieții. Autoarea vorbește despre o luptă personală pentru a păstra demnitatea, chiar dacă nu are control asupra rezultatelor.

știu că doar Dumnezeu / dă lumină acestei lumi / care-și face jocul / pe o singură tablă / unde și eu sunt pionul  / hazardului  / chiar dacă uneori  / sunt și regele care scrie /  pentru o altă lume / căreia îi las zdrențele  / pantofii rupți și scrisorile  / fără sens și fără  / destinatar.

Poezia scrisă de Petruţa Niţă - Bocu suferă pe alocuri de prea multe influențe externe din Nichita, Dimov, Blandiana și nu reușește să-și găsească o cadență proprie. Uneori pare o joacă de-a cuvintele iar alteori ajunge pe culmi de o profunzime greu abordabilă. Cred că ea încă se caută în focul puternic al sentimentelor autoarei. Până la urmă trebuie să își găsească o formulă mult mai stabilă și mai distinctă pentru a putea impresiona și a se poziționa în corul mare al poeziei contemporane.

Volumul Libertăți clandestine poate fi perceput ca o oglindă a condiției umane. Fără a fi încărcate de entuziasm, poeziile scrise de Petruţa Niţă - Bocu invită la reflecție mai mult decât la emoție.  

 

Petruţa Niţă - Bocu, Libertăți clandestine, Râmnicu Sărat, Editura Rafet, 2025, 140 pagini.

Cronică publicată în "Teleormanul Cultural" nr 3, iunie 2026.



Trimiteți un comentariu

0 Comentarii