Virgil ANDRONESCU

viaţa mea e un perpetuu tangaj
pentru a nu mă pierde întru-totul
m-am lăsat pe mine însumi gaj
păstrându-mi viu numai hoitul

nu am renunţat la mine doar m-am negat
cuvântul mi-a fost întru Dumnezeu
mi-a fost Regatul fără Regat
am murit puţin câte puţin ca un Zeu

peste vremi chiar în vremile noastre
critici nemiloşi mi-au disecat
măruntaiele putrezite albastru
descoperind apocalipse dureri şi dezastre

măruntaie mărunţişuri organe
literare
în pietrificaţii de grav

alabastru!