În amintirea berii ce-aş fi vrut
S-o beau cu tine ieri la iarbă verde,
Arunc toate speranţele-n trecut
Şi las prezentul doar să mă dezmierde.
Renunţ acum la ceea ce-am dorit
Şi las mulţimii bucuria toată,
Regretul unui vis neîmplinit
Şi gulerul din berea înspumată.
Paharul meu de bere nu-l mai beau,
Să-l bea acei ce cred că-mi este bine
Şi niciodată nu am să-l mai vreau
Dacă socot că nu mi se cuvine.
Celor ce nu-mi dau voie să trăiesc
Le las toate paharele cu bere
Păstrând doar adevărul îngeresc
Că-n ea e vis, e viaţă şi durere.
Te-alung pentru vecie din pahar
Şi nimeni, sper, să nu mă întrerupă
Când voi ciocni cu tine astăzi chiar
Şampanie - cinci stele - dintr-o cupă!
Postări
0 Comentarii