Acest salon de provincie a reușit în 20 de ani să devină o puternică manifestare luată în seama de artiști din toată lumea, din China, Vietnam, Indonezia, până în America de Sud, Brazilia, Argentina sau America de Nord, Mexic, S.U.A., Canada, și nu de puține țări europene, Italia, Spania, Ungaria, Polonia, Finlanda, Republica Moldova, Ucraina. Pe simezele acestui salon au expus 354 de artiști: pictură, grafică, arte decorative, sculptură, au fost prezenți aproape toate județele, inclusiv din filiala U.A.P.R. Brăila: Cristi Radu, Walter Mărăcineanu, George Mosorescu, Ionel Radu, Marius Teodorescu, Hugo Mărăcineanu.
Într-o sală recent renovată, cu o iluminare naturală - difuză prin bolta semitransparentă, într-o panotare de excepție, extrem de grea și complicată prin natura diversă a operelor, a tehnicilor, formelor și materialelor, în fața unui public numeros și avizat s-au anunțat premiile și dintre nominalizați câștigătorii. Ei bine, aceste premii au fost înmânate de Președintele Consiliului Județean Buzău, de vice-primarul Buzăului, de către Președintele Clubului Rottary, de Președintele filialei U.A.P.R. Buzău, de către Inspectorul Școlar Județean, din partea Consiliului Județean, a Primăriei, a Clubului Rottary, din partea Uniunii Artiștilor Plastici din România, din partea ziarului Opinia, din partea postului Tv local, din partea unor societăți comerciale, din partea filialei U.A.P.R. Buzău.
Premiile au fost pentru întreaga activitate la cei cu state vechi și premii ce au mers în general spre cei tineri, ori de apropiere și încurajare pentru artiștii din Republica Moldova. Salonul s-a dovedit a fi o prezență clară la nivelul cotidian de manifestare a artiștilor români. Spicuind, pot spune că: suntem pe drumul postmodernismului dar nu ne-am abătut de la tradiționalul artelor plastice naționale, artiștii iubesc culoarea, compoziția, forma, finețea și puritatea unor expresii și stiluri personale, n-am văzut imitatori - nimeni nu privește în cutia de culori a altcuiva, ne menținem pe linia cromatică explozivă, de la Grigorescu prin Luchian spre Tonitza și pe linie tainică, liniștită, profundă, aproape mistică, plecând de la Andreescu, trecând prin Pătrașcu, spre oniricii interbelici. Artiștii au părăsit în corpore genul de exprimare abstract (ascuns, unde puteai jongla) și din care n-a rămas decât experiența tehnicilor alambicate.
Un galerist parizian spunea în 2012 că ei ar trebui să vină în estul Europei să mai vadă cum e arta (discurs la deschiderea expoziției VictArt la galeria din centrul vechi de lângă magazinul Victoria din București). Despre valoarea Bienalei s-a adresat publicului șefa secției critică a U.A.P. România care remarca cu bucurie că, iată, Bienala de la Buzău, Saloanele Moldovei de la Bacău-Chișinău, Lascăr Viorel de la Piatra Neamț, Gheorghe Petrescu de la Târgoviște, Plastica Mică de la Brăila sunt adevarate focare ce mențin ridicată ștacheta calității, că aceste saloane - realizate cu mari sacrificii, sunt de bun augur și sunt un bun național - exemplificând cu Tabăra de la Măgura care a devenit un vast sit sculptural ce trebuie întreținut și pus în circuitul național de valori - alături de Sarmisegetuza, complexul lui Brâncuși de la Târgu Jiu și celelalte tabere de sculptură de la Soveja, Căscioarele, Brăila, Galați. A spus publicului că străbătând Europa și vizitând expoziții, galerii, ateliere, a ajuns la concluzia ca artiștii din vest se deprofesionalizează - nu mai corespund cu niciuna din cerințele diferitelor ramuri ale artelor plastice. Că devin tot mai agresivi și obraznici amatorii aceia care reduc și coboară nivelul artistic, fiind ahtiați după bani, producție și în final de o glorie găunoasă. Vezi gloria găunoasă a maneliștilor.
La noi, manifestările de gen bienală precum cea de la Buzău și celelalte din țară sunt o garanție că nu se face rabat de la calitate pentru că artistul este interesat înainte de orice să se exprime, să-și comunice sentimentele, trăirile. Și, ca să închei, acolo la Buzău, Consiliul Județean renovează sala, dă premii, onorează Bienala cu un catalog color superb - în vreo 48 de file, președintele vorbește la vernisajul acestui onorant eveniment cu 354 de artiști. Ei bine, la noi la Brăila la Salonul de Plastică Mică unde au expus 234 de artiști nu ne-a onorat nimeni cu nimic, nu bani de organizare, nu catalog, nu bani de returnare a lucrărilor, cât despre prezența unor notabilități, ce să spun, ni s-a transmis cândva: ce să facem, arta n-are căutare?!
Litera 13, nr.9 , ianuarie 2017, p.4
Postări
0 Comentarii