Vergil MATEI
La Complexul muzeal dedicat Războiului de independență, printre redute, tranșee, șanțuri, prin foc și șpăngi n-am văzut picior de oștean român. Peste tot puzderie de soldați ruși. Ici-colo, câte un luptător turc imortalizat într-o postură, vai-mama-lui. Parcă ghicindu-mi gândurile, ghidul mi se destăinui ironic:
- M-am interesat. În acea perioadă, bravii ostași români erau în... permisie!
... La război, ca la război...
publicat in revista Litera 13 nr.10/2017, p.8
0 Comentarii