Lucia PĂTRAȘCU
Întâi a fost o geană de lumină,
Ce s-a iscat în strigăt de-nceput
Şi mângâiată-n vorbe cu surdină,
Uimită sta pe drum necunoscut.
A fost un scâncet şi apoi o floare...
Paşi neştiuţi şi totuşi ştiutori,
Ce-au mers mereu prin umbră şi prin soare,
Dorind să afle şi-adunând comori.
O sărutare-n prag, o clipă rară,
Un ţipăt, ba, chiar două-n miez de noapte
Şi vara ce-nflorise-ntâia oară,
S-a rumenit ca două mere coapte.
Mă-ntreb, de-a fost un fir de primăvară,
Ţesând istoria mea personală?
Postări
0 Comentarii