Tristeți

Mihai VINTILĂ 

Obrazul îmi soarbe râuri sărate
Ce-au limpezit priviri
Acum de mult uitate.
Picături grele plonjează sub șoapte
Se aruncă spre țărmuri joase
Căutând alte ape.
Cuvintele se țin cu mâinile de dinți
Iar gândurile grele
Se sinucid cuminți.
Totul e o mare tristețe,
Car pietre în suflet
Și pescărușii uitării
Ciugulesc hulpavi
Resturi de vise.
Sub mările sărate
Atlanții râd triști
Că le-au trăit pe toate.

din placheta Dirijorul de cuvinte, editura InfoEST, Siliștea-Brăila, 2017