Mihai VINTILĂ
Trandafiri cu suflete goale
Se plimbă printre alei
Țepii ce-i protejau cu pudoare
Au obosit să se mai țină de ei.
Pășesc pe dale de altă dată
Cu răsuflări de mult oprite
Copacii mirați se apleacă la stradă
Îi frâng de spate dureri de vechi iubite.
La umbră, bănci ostenite bârfesc
Despre proștii zilei din urbe
Pe margini stâlpi spânzurați privesc
Bulevadrul drept cu dungile strâmbe.
Postări
0 Comentarii