Mónika Tóth
când ai plecat
au plâns florile în grădină
bijuteriile pe care le-am purtat
la prima întâlnire
au ruginit
covorul plânge de dorul tău
soarele nu mă mai ține în brațe
stelele nu-mi mai luminează calea
luna nu mai întoarce lângă fereastra mea
și nici curcubeul
nu-mi mai sărută fața bronzată
am rămas singură ca un copil
abandonat
0 Comentarii