Absenţã

Alexandru CAZACU

Un cãţelandru tâşnind de sub mesele bãutorilor apatici
într-o cârciumã sordidã
pare absenţa tãindu-ţi calea
pe strãzi ce despicã pielea prea largã
a acestui anotimp
unde nici un hotel nu mai are camere libere

Obloanele caselor se închid şi se deschid
cu fiecare respiraţie a celor singuri
iar ceaţa se ridicã în plinã zi peste ziduri
precum vrejul lui Jack din cartea preferatã a copilãriei tale

Ţi-e teamã cã într-o zi ca aceasta
orice teorie va gãsi doisprezece discipoli
şi pânã la urmã tot de la monştrii aştepţi
un gest de bunãvointã
un vis de iertare