Deznădejde











Alexandru HALUPA 

de citit într-un amurg violet

Deznădejdea mea
se clatină spre tine.
Vino să construim ruine
Şi să iubim fără discernământ.
Timpul a căzut în comoţie.
Pe buzele mele
Zâmbeşte-un mormânt
În ochii tăi
Naufragiază-o emoţie.

Vino să scriem versuri concrete
despre izvoarele asunse în pietre,
despre tot ce se poate risca
dar nu-ndrăzneşti să rişti.
Azi se întâmplă tristeţea
lui Dumnezeu
când ne simte trişti...

Vino, nimeni nu moare frumos.
Zilele noastre-s cumplit de puţine.
Ascută cum din fiecare os
Deznădejdea mea
se clatină spre tine.



Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postări populare

Promo