Predica din pustie

Virgil ANDRONESCU

Poeţii cetăţii
predică lumii
predica-n pustie:
ori că-i prea devreme
ori că-i prea târziu…
pentru poezie.

Vor să se mai poată
sinucide
vor să se mai poată vrea…
ca din multa tristeţe
să răsară…
apusuri
de boemă nobleţe
şi-o stea.

Predică poeţii cetăţii
predică lumii
predica-n pustie:
ori că-i prea devreme
ori că-i prea târziu…
pentru poezie.

Multă-i tristeţea
de poezie şi zgură
care dă buzna…
la poarta cetăţii cu îngeri
ferecaţi cu lacăt de sânge
la gură.

Predică poeţii cetăţii
predică lumii
predica-n pustie:
cum răsar cum apun
tristetea ce naşte…
ori moare
prea multă ori prea deloc poezie.

Poezia nu moare
se scaldă în ochi de poeţi
ca deochi şi blesteme…
de târziu
de devreme!