misterul poemului șaizeci și șase

Vali NIȚU 

într-un colt din pântecul luminii
pasesc Doamne în vârful picioarelor
lânga Tine nu sunt pustiu – fara rost si ratacit
sunt poemul saizeci si sase
samânta unui cuvânt
gândul dintr-o carte

din ramasu-mi spațial știut decât de Tine
mi-am așezat privirea catre o icoană
Măria Sa – Femeia
îmbrăcată în straie de sărbatoare
o poveste fără sfârșit
atunci când există iubirea

scriu pentru tine prețuită femeie
pe faleza de eternitate a vieții
cu fiecare cuvânt meriti nenumărate poeme
îti datorez o iertare și-mi plec privirea
spre acorduri albastre o reverență
fecunditate – iubirea.