umbră

Marian HOTCA

caut trifoiul în patru în iarba
plină cu cenușă
și umbra murdară
mă doare

cât adevăr spulberat
în trupul pământului
a fost cândva
tăcerea focului plânsă

abia mă mai strâng în cuvinte
și ele întregi nemișcate
dau forma perfectă lucrurilor vechi

eu - spulberat de sensul soarelui
suspendat într-un arc de ceas -
nasc umbre plângând
în închipuirea mea

am făcut moarte
în lumina amurgului
și cioburi colorate din spectre suspecte
mi-au străpuns umbra
până la sânge

câtă durere șiroiește
în orice semn
în orice deget
în orice punct
de-acum nu mă va interesa decât
o fereastră larg deschisă
de la care să zăresc umbre
sugrumate în vânt