Cine mă păzeşte - Victoria MILESCU

Cine mă păzeşte

Victoria MILESCU


Ce bine mă păzesc ei
bine echipaţi, patrulând prin oase
infiltraţi în celule
săpând tranşee în carne
în globii oculari, în auz
ce devotaţi îmi sunt
adunându-se-n grupuri, în colonii
tot mai mulţi – anii mei
ce vigilenţi, cu armamentul din dotare
mă apără de tinerii nebuni, frumoşi, zurlii
chemându-mă în dansul lor ameţitor
pe ringul vieţii, noapte, zi
anii mei pândesc
să nu m-ademenească, să mă-nhaţe
în amiaza caldă, când merg spre casă
pe piatra cubică denivelată
pasărea rock splendida
ea-mi lasă fluturând din zbor o pană albă
plutind spre decolteul meu frivol
ca amuletă
ce roşu sângeriu îmi toarnă soarele
pe mâini, pe faţă
când aţipesc o clipă, la apus
în balansoarul vechi de pe verandă...