Ticker

6/recent/ticker-posts

Caii Timpului de Viorel DODAN











Viorel DODAN 

Caii Timpului

Se prăvălesc fântânile-n albastru,
Iar Timpul lenevește pe ceasornic,
Se-aude cântul stelelor, măiastru,
Purtat de vântul È™ui È™i nestatornic…

E vremea cailor sălbatici, ne-nșeuați,
Ce iau în fugă, drumul pe copite.
Visează, alergând, că sunt înaripați,
Dar aripile lor sunt încă nedospite…

Sunt Caii Timpului cei nestruniți,
Ce n-au simțit căpăstrul sau zăbala,
Ne-ncălecați vreodată și nepotcoviți
Nu È™tiu ce-i arÈ™iÈ›a de bici È™i nici È›esala…

Galopul lor sălbatic înghite depărtarea,
Având în nări miros de nesfârșire,
De nechezatul lor se înfioară zarea,
Și tremură pământul, picat în adormire…

Ajunge-vor la margine de Timp bătrân,
Unde se prăvălesc fântânile-n albastru,
Vor bea din apa vie cu miros de fân,
Blând îngânaÈ›i de  cântul stelelor, măiastru…


05.02.2018


Trimiteți un comentariu

0 Comentarii