Paula GURĂU
CREIOANE COLORATE
Îmi ascut în fiecare dimineaţă creioanele colorate. Nu-mi plac spaţiile cenuşii, le acopăr de câte ori se iţesc printre meridiane şi paralele. Uneori aşez culoare peste culoare, să nu mă vezi, să nu mă afli. Am crezut că eşti pământ roditor, dar m-am izbit cu fruntea de-un versant. Rece. Şi abrupt. Nu-ţi vreau matrice, ar însemna să opresc vântul sau să încui floarea. Îmi este frig şi iarăşi teamă de singurătate.
Când te apropii, îmi ascut creioanele colorate să acopăr cenuşiul.
din volumul
Picătura de suflet, ed.I
nfoEST, Siliștea-Brăila, 2018
0 Comentarii