Valeria Manta TĂICUȚU
mai e timp
și primăvara aceasta,
cum se înghesuiește în iarnă,
cum aruncă în ea cu ghiocei, ca o precupeață,
cum se scoală din somn, pupăză, odraslele
cele moi, lipite de ram.
tu schiezi undeva unde încă mai este zăpadă,
eu ghicesc în frunze de ceai
cât mai e până înflorește iasomia,
să te cheme înapoi,în câmpia scoasă din petice,
dezvelită cât s-o pătrundă soarele
și ea să geamă lasciv
degeaba mă chemi să schiem prin zăpadă,
să fim oamenii muntelui,
să sfidăm gerul și neantul
câmpia seamănă mai bine cu un mormânt,
când pleci pe întinderea ei,
doar în vis găsești drum de întoarcere.
din volumul Rugăciuni din orașul cel orb,
editura Editgraph, Buzău 2017
Postări
0 Comentarii