De la anti-literatură la pro-literatură! de Virgil ANDRONESCU

Virgil ANDRONESCU 

De la anti-literatură la pro-literatură!

Mă găsesc de zece ani în urbea Brăilei, una atipică, și nu mi-am închipuit că aici îmi voi găsi locul, într-o așa efervescență culturală. Asta se vede cu ochiul liber, se simte şi din vocea presei locale, atâta câtă a mai ramas în acest deceniu mult prea tulburat. Ca cetățean și ca om, am fost repede adoptat de Brăila și de brăileni și am fost admis în această lume.

Numai așa am reușit, de-a lungul acestor ani, să înțeleg care este diferența majoră și pe alocuri profundă între a fi scriitor/poet și a fi autor de cărți! Am văzut evoluțiile multora dintre aceștia, în cadrul lansărilor de carte ori a lecturilor publice, diferența nefiind aceea care ține de cantitate ci de calitatea literară și omenească. Am participat la evenimente literare unde se vedea clar că aplauzele și cuvintele laudative erau gratuite, dar am văzut și unele, puține la număr, în care cei aflați în fața publicului se prezentau cu cărți bune, care vorbeau interesant și plăcut iar onorata asistență se manifesta cu sinceritate.

Am văzut vechea gardă a literaturii brăilene, uneori dezamăgind grosolan; tineri din noua generație, puțini ridicându-se la nivelul POEZIEI! Au fost și evenimente în care a primat platitudinea, lansări de carte și lecturi publice transformate în şezători de genul Cântarea României. Și pot completa acest tablou cu miros de goliciune al unor așa-zise realizări literare postmoderniste aflate la margine de literatură.

Unii se autointitulează scriitori/poeți înşirând nimicuri publicabile într-o carte, alţii scriu bine dar doza lor de aroganță le întrece cu mult opera și nu cred că asta face cinste bresle. Editurile sunt îmbâcsite de gunoaie, poeți se găsesc pe toate străzile, colecționarii de maculatură sunt şi ei omniprezenţi. Și în această lume mâinile se spală una pe alta şi amândouă spală rufele literare, mai mult sau mai puțin murdare, în fata unui public uneori prea tolerant. Un acvariu cu scriitori și scriitorași, un insectar cu poetași, poete și poetese şi un cimitir bântuit de zombi ai literaturii de nărav comunist. Să fiu sincer până la capăt, în toată această literatură contemporană există o sinceră dragoste și-un interes firesc pentru literatura de bună calitate atât din partea talentaților în ale scrisului cât și din partea publicului avizat. Să fii scriitor/poet adevărat în aceste condiţii presupune un anume talent şi o anume stiinţă a echilibristicii scrisului, fără a fi circar!

Am plecat dintr-un judeţ ce nu mai exista, decât vag, pe harta culturală a țării şi am ajuns în Brăila unde am găsit un mediu cultural dezvoltat, bogat în evenimente literare chiar dacă nu toate sunt de exceptie! În acest peisaj am descoperit şi scriitori/poeți ce merită tot respectul, am decoperit oameni demni de toată admiraţia şi lauda. Scrisul, în chip de literatură, pentru unii înseamnă aruncarea vorbelor moarte pe hârtie şi apoi slobozirea acestora într-un lătrat la lună. Numai pentru câţiva scrisul devine cu adevărat creaţie literară. Scrisul bun se găseşte rar, rară e şi onestitatea scriitorilor/poeților.

Ce ar trebui făcut pentru îndreptarea lucrurilor?
Talentul și onestitatea cu adevărat puse în slujba cititorilor vor face să câştige cinstit aprecieri şi stimă, acum și în posteritate!

editorial publicat în revista manifest Litera 13 nr 18, p.3