Descântec din vremea mea. Parodie de Păun CONDRUȚ după Ion Zimbru












Păun CONDRUȚ

Descântec din vremea mea

Parodie după Ion Zimbru

Bate vântul frunzele pe vale
Mie nimeni nu îmi stă în cale,
Dar nu pot să-i dau iubirii tale
Farfuria plină cu sarmale.

Îți amintești zilele prea ude
Când noi beam o țuică de agude
Iar tu îmi jurai că ești fecioară
Eu juram că nu o să te doară

Aș fi vrut ca să apună luna
Iar sărutul tău era arvuna
Eu simțeam că am un nod în gât
Dar mă mulțumeam doar cu atât.

Greierii cântau în gura mare
Eu mă scotoceam prin buzunare
Nu aveam un sfanț și îmi venea
Să te duc măcar la o cafea.

Era frig, lemnele erau ude
Aș fi vrut să mergem pe la rude
Plouă Doamne, plouă, câinii latră
Doamne să nu dai ploaie cu piatră,

Dar văzându-mi soarta mea ingrată
De poet cu viața treierată
Te-am lăsat așa neconsolată
Bată-te norocul să te bată!

Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postari populare

Promo

Abonamente

Promo