Sticle cu gâturi amare plâng după pahare goale de Mihai VINTILA








Mihai VINTILĂ 

Sticle cu gâturi amare plâng după pahare goale 

Se sinucid paharele de foame
Că nu mai tace vinu-n ele
E un pustiu în crâșmă
De-auzi cum crapă scaunele goale
Și fierb în fiere butoaiele de bere!

Barmani uitați acum de toți
Plâng triști trecutul lor bacșiș
Și șervețelele se încrețesc
După cuvintele pe care
Poeții beți nu le-au mai scris.

Pereții se înneacă în scurte izbucniri
Mesele se leagănă-n tristeți
Iar sticlele cu gâturile amare
Se îmbată singure...
Și plâng după paharele lor goale!

PS
Criza COVID -19 a dus la închiderea tuturor restaurantelor și barurilor.
Poezia e un omagiu adus boemei literare.



Share:

Un comentariu:

  1. Cândva, și nu e de demult, / Tânjeam de dorul cunoscut /Al gâlgâitului sublim / Ce-l scoate sticla cea cu vin/ Când o desfaci într-o bodegă/ Plină de zgomot și de fum/ Înconjurat de amici setoși/ Și artă mare / În lupta de-a goli pahare/ Și nu-i pedeapsă mai cumplită/ Decât să-încui așa incintă/ În care multe sticle amare/ Își plâng paharele lor goale!

    RăspundețiȘtergere

Abonare prin email

Litera 13 pe Facebook

Postari populare

Etichete

Arhiva

Promo

Stiri din Braila

Promo