La moartea vecinului de pat - Camil Baltazar










Camil Baltazar

La moartea vecinului de pat 

Aseara mi-a murit vecinul de pat.
Acum odihneste în capela,
În straie albe stângaci îmbracat.

Bolnavii care au venit sa-l vada,
L-au compatimit, cu ochi tacuti, si-apoi smerit,
S-au strecurat pe usa capelei,
Temându-se ca mortul sa nu le spuie
Ca nu mai au nici ei mult de trait.

Cum am ramas singur cu prietenul, care în nopti de veghe
În linisti de scama,
Mi-a cuvântat, cu grai bun de frate,
De-nsanatosire si de mama,

Am îndepartat giulgiul, sa-l mai vad o data,
În lumina tacuta a diminetii de iarna,
Care-mpânzise, domol, odaia toata.

Si-asa m-a durut cum dormea întins,
Cu chipul fara urma de dojana,
    sarac si umil,
    ca m-a podidit tusa.
    Si-am plâns încet, cu mâinile la ochi,
                    ca un copil.

Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Litera 13 pe retele sociale

Promo II

Postari populare

Etichete

Arhiva

Promo III

Contribuie

Litera 13 este o revistă literară deschisă oricăror colaboratori. Așteptăm opiniile și creațiile dumneavoastră pe adresa noastră de email. Cele mai bune vor fi publicate!

Turism Macin

Carti

Puteți trimite cărțile dumneavoastră pentru semnal sau cronici pe adresa redacției.