Tamara POP
Camera de hotel
E târziu în noapte…
frigul şi ninsoarea ne bat în geam,
oceanul nu e departe
însă noi suntem înăuntru.
Camera de hotel s-a preschimbat într-o cuşcă
pentru şerpii şi păsările
ce nu au avut vreodată şansa
de a se târî sau de a zbura
deasupra sau în adâncurile oceanului.
Te aud vorbind
despre… visele tale.
Radioul este interceptat,
ceasul ne ticăie timpul
– tic, tac, tic, tac –
iar la pian ne cântă un înger deghizat.
Demonii, Raiul şi Iadul
sunt peste tot în jurul nostru
arzându-ne sufletele,
hrănindu-ne minţile cu emisiuni TV
şi ucigându-ne toate pornirile ancestrale.
Însă ţie nu pare să îţi pese…
nici mie.
Tu continui să-ţi vorbeşti vorba
în timp ce eu îmi beau gândurile
şi noaptea ne cade blândă pe umeri.
Postări
0 Comentarii