Mihai VINTILĂ
Umbra fără om
Am ucis omul
Care se ținea de mine.
Devenise prea familiar.
Vorbea cu celulele corpului său
Îmi gusta din boare
Iubea vântul meu.
Sub soarele arzător
Era un punct
Un bob de nisip al Saharei.
Viața e acum singură
Și nu se mai poate rezema de mine.
Sunt umbra fără om.
Postări
0 Comentarii