Zanfir Ilie, Legendele Galaților. Recenzie de Mihai VINTILĂ

Zanfir Ilie se oprește la Legendele Galaților din dragostea sa pentru oraș și pentru poveștile cu care a copilărit. Pentru autor nu este prima încercare de acest fel. A publicat Galaţi: Ghid istoric şi turistic în 2010 reluat apoi în 2011 Ghid turistic. Galaţi și în colaborare cu Pompiliu Comşa în 2012 în varianta engleză Galaţi: Travel Guide. Pentru a continua cu Caragiale şi Galaţiul, Fenomenul literar în presa românească între anii 1990-2000 și Interferențe culturale, toate publicate în 2012, Galaţiul în spaţiul cultural naţional, Faţete ale publicistului şi memorialistului Vasile Alexandrescu Urechia și Dunarea. Poveste şi adevăr apărute în 2013. Mai trebuie menționat aici și Dicționarul scriitorilor gălățeni care include 577 de autori, adevărat monument al literaturii de la mila 80 apărut în anul 2016. A mai publicat volume legate de China și de prietenia româno-chineză.

Structurat în cinci secțiuni, Legendele Galaților se vrea a fi o introducere în lumea fascinantă a orașului conturându-i universul și oamenii. Nu avem o limitare în timp ci o pendularea istorică care face bine cititorului și care acordă șanse autorului de a se avânta în zone mai puțin legate de legende propriu zise, cum este lumea cărților. 

Volumul debutează cu o Confesiune unde se contuează în fapt modul în care este abordat Galațiul și cum îi prezintă legendele. Titlul este suficient – De ce iubesc Galațiul.

Prima parte intitulată De Dunăre, Dăinuire la Galați se ocupă, așa cum probabil ați bănuit, de acest fluviu, adevărată magistrală albastră în care orașul își spune păsul încă de la primele sale momente de viață.

A doua parte Istorie și Credință aduce în atenție povești vechi despre aceste locuri de la Dunărea de Jos. Este reînviată legenda lui Petru Rareș și legăturile lui cu lacul Brateș, celălalt plămân albastru al Galațiului dar nu se oprește doar aici. E adusă în atenție biserica redută Precista și Casa de Cultură a Sindicatelor  care sunt puse parcă într-o oglindă peste ani, într-o încercare de a face o trecere prin ani a ceea ce este viața culturală și prezență românească.

Partea de treia Lumina Cărții este mai consistentă decât primele două și pe bună dreptate. Aici avem în mare parte opera de făuritor de cultură a celui care a fost V.A.Urechia pentru care Zamfir Ilie a făcut un adevărat cult. Este, dacă vreți, recunoștința peste timp a celui care i-a călcat pe urme în ceea ce privește consolidarea și dezvoltarea bibliotecii gălățene.

Locuri, instituții, monumente, edificii este un capitol eterogen dar plin de informații utile, care pe bună dreptate, cred că pot fi prezentate viitorimii drept legende. Aici autorul își permite să fie nostalgic precum în Împărăția frunzei de stejar. Pădurea Gârboavele, realist tehnicist ca în O perlă a Dunării strălucind printre nori, indignat în Cum și-au vândut gălățenii Libertatea sau mândru istoric precum în Ultimul Tudor Vladimirescu. Toate aceste fațete arată un dedicat și bun cunoscător al oamenilor, locurilor și faptelor derulate de-a lungul anilor în orașul de la Dunăre. În fapt, capitolul cel mai mare al volumului, este nucleul poveștilor vibrante ale cărții.

Nu puteau fi uitați scriitorii, slăbiciunea autorului, care sunt amintiți în ultima parte intitulată Cultură, Literatură, Universul Artelor. Desigur că nu se putea începe decât cu Eminescu, cu statuia dedicată lui, cu periplurile sale prin oraș. Apoi vin într-o ordine cronologică Alexandru Ioan Cuza, pârcălabul devenit domn, Hortensia Papadat –Bengescu primește pentru nemurire două materiale, interesante ca documentare. Scriitorii, ambasadori ai Galațiului și Scriitorii, dincolo de scrisul lor... aduc în atenție evenimentele literare recente ale orașului cu accent pe salonul literar Axis Libri și festivalul de carte cu același nume, ambele legate puternic de numele autorului. Volumul nu se putea încheia mai frumos decât cu materialul Femeia de Covurlui (Galați) între istorie și poveste. 

Nu trebuie uitat a fi menționat ilustratorul Gh. Andreescu care face prin fotografiile introduse strategic o punctare bună a informațiilor din volum, având o simbioză perfectă între imagine și scris.

Editura Ideea Europeană a îngrijit cu mare atenție această apariție, volumul având toate inserările ilustrate color și beneficiind de o copertă elegantă cartonată pe care avem un decupaj artistic realizat de Florin Afloarei.

Cred că Zanfir Ilie vrea să pună Legendele Galațiului pe același raft cu Legendele Olimpului pentru că, pentru el, Galațiul său este adevăratul Olimp.

Dacă ar fi să găsesc o parte negativă ar fi aceea a repetării unor informații în materiale diferite dând dovadă de o lipsă de unitate a coordonării unor date. Dincolo de toate acestea, este un volum pe care îl recomand celor care doresc să afle mai multe despre orașul, oamenii și faptele din Galati. Că este așa o confirmă și premiul Ion Nistor acordat de prestigioasa revistă Magazin Istoric.

 Zanfir Ilie, Legendele Galaților, București, editura Ideea Europeană, 2017, 436 pagini.


Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Litera 13 pe Facebook

Promo

watchshop.ro

Postari populare

Etichete

Arhiva

Promo

books-express.ro

Stiri din Braila

Contribuie

Litera 13 este o revistă literară deschisă oricăror colaboratori. Așteptăm opiniile și creațiile dumneavoastră pe adresa noastră de email. Cele mai bune vor fi publicate!