Subscribe Us

Aşteptând inspiraţia de Ciprian VESTEMEAN



















Ciprian VESTEMEAN

Aşteptând inspiraţia

Stau prăbușit peste foaia nerăbdătoare
virgină ca o Primăvară,
poate, poate-mi va cădea
printre gene o idee
și se va naște astfel
o frază genială.
Însă inspirația s-a ascuns în umbră
Și-și râde-n sine de mine…
Da, îi văd ochii tulburi
cum strălucesc a nepăsare!
Iar în spatele meu este un cimitir
al ideilor moarte din fașă
și mă tot rog să învie, dar în zadar
Gorganul de foi crește…
În curând voi trece și eu
fiind uitat ca o melodie veche…

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii