ATÂTA TĂCERE de Tudorița TARNIȚĂ

 

Tudorița TARNIȚĂ 

ATÂTA TĂCERE

E-atâta tăcere

Ascunsă-n cuvinte;

Coboară o noapte de ger

Peste noi,

Se-ndoaie salcâmii

De griji neștiute

Și umbre se scaldă-n noroi.

Târziul îmi bate în geam

Cu neliniști,

Un șarpe în sânge zvâcnește

Mă leagă de iarna ce urcă

Și viscolul iar se pornește.

Aștept într-o noapte

Strivită de timp

Să cadă zăpada

Pe vise,

Să urce albastrul

Din păsări ce cern

Pe câmpuri,

Cu aripi deschise.